Indragostiti de poezie

Administrativ

02/04/2014

COLAJ

CULEGERE DE CREAŢIE LITERARĂ

ANA-CRISTINA POPESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a României
POPESCU, ANA-CRISTINA
Colaj : colaj de creatie literara / Ana Cristina
Popescu. – Braila : Editura Sfântul Ierarh Nicolae, 2014
ISBN 978-606-671-600-0
821.135.1-1
821.135.1-32

Citeşte volumul online (click aici)

Citeşte conţinutul volumului în format pdf (click aici)

 Coperta volumului în format pdf (click aici) si (click aici)

P1

COMENTARII CARTE:

Doamna profesoara,

Desi e tarziu, incerc sa va scriu cateva randuri… cateva randuri care sa exprime bucuria, dar mai ales emotia ce m-a cuprins citind paginile dedicate noua, fostilor dvs elevi. Nu cred ca exista cuvinte pentru a va multumi! Este minunat ca va ganditi la noi si ne publicati inca fiecare creatie din perioada copilariei, perioada in care treceam nepasatori, cu pasi marunti si repezi prin viata… perioada in care ne grabeam sa devenim adolescentii de azi. Cred cu tarie ca ati fost persoana care a contribuit cel mai mult la dezvoltarea laturii mele sensibile, la accentuarea atractiei catre creatie, catre frumos, catre mister, catre cunoasterea luciferica (asa cum zice Blaga).  Pentru asta si multe altele, va multumesc din suflet!
Va pup, cu drag
Diana B.

ARGUMENT

 Culegerea de creaţie literară Colaj şi-a deschis filele începând cu anul 2009 odată cu apariţia Culegerii de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie.

 Imediat ce Culegerea de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie a ajuns în biblioteca elevilor şi nu doar în biblioteca elevilor ci şi în sufletul lor, am primit de la ei multe compuneri şi poezii cu speranţa că vor fi publicate într-o viitoare culegere.

 De la apariţia Culegerii de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie au trecut cinci ani. Adesea am fost întrebată de foştii mei elevi dacă o să mai dau spre publicare o altă Culegere de creaţie literară.

 Colaj le-a ascultat şi îndeplinit dorinţa foştilor mei elevi.

 Am păstrat creaţiile lor cu sfinţenie într-un dulap. Nu le-am publicat pe toate. Am selectat 25 % din materialul pe care l-am primit de la ei dar fiecare se va regăsi în această culegere.

 În momentul în care am început să culeg textele selectate soţul meu m-a întrebat în glumă: Ce faci? Te joci? Am zâmbit şi i-am răspuns că mă joc. Totul este un joc. Dacă şti să câştigi jocul acestei vieţi nu trăieşti degeaba. Copiii învaţă să descopere viaţa prin joc şi îşi formează personalitatea. Noi, adulţii, de ce nu am putea învăţa jocul nevinovat şi adevărat al copilăriei?

 Nu doar pentru foştii mei elevi am dorit să public o altă Culegere de creaţie literară, ci şi pentru muguraşii ce abia acum descoperă lumina solară, mai ales pentru două eleve care acum sunt în clasa a VIII-a şi peste câteva luni or să părăsească gimnaziul păşind spre liceu, Andreea Buzuriu care se pregăteşte în prezent să participe la etapa naţională a olimpiadei de limba română ce va avea loc în perioada 9-12 aprilie 2014 în localitatea Călimăneşti, judeţul Vâlcea, după ce a obţinut locul I la etapa judeţeană, la Concursul Ionel Teodoreanu, faza judeţeană a obţinut locul II şi Nicoleta Daiana Elena Olariu, locul III, anul acesta, la olimpiada Lectura ca abilitate de viaţă, etapa judeţeană. Nu ştiam ce aş putea să ofer cadou acestor eleve ca recompensă a muncii lor şi Colaj mi-a luminat mintea. Niciun alt cadou nu ar fi mai frumos, mai simbolic, la final de gimnaziu, decât această Culegere de creaţie literară.

 Elevii cei mai micuţi care n-au cunoscut Culegerea de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie m-au întrebat ce o să fac cu creaţiile lor pe care le-am adunat. Le-am zâmbit, pe urmă le-am răspuns că, dacă sunt bune, o să le public în revista şcolii a cărei responsabilă sunt. S-au bucurat când au auzit că vor apărea în revistă. Bucuria le-a fost spulberată când în paginile revistei, printre evenimentele din şcoală, au apărut lucrările elevilor mai mari. Acum vor avea ocazia să se bucure şi ei. Colaj le va dărui zâmbetul bucuriei.

 Dacă ar fi să numesc o culoare care să definească Culegerea de creaţie literară Colaj, aceea nu ar putea să fie alta decât verde.

 Verdele este o culoare secundară rezultată din unirea galbenului cu albastrul, culori primare. Albastrul este considerată culoarea adevărului, spiritului, intelectului, în timp ce galbenul este văzut ca o culoare a luminii şi a vieţii. Verdele rezultat din îmbinarea acestor două culori primare simbolizează speranţa, tinereţea, renaşterea. După Kandinsky verdele este cea mai caldă culoare ce se situează între doi poli, energie şi calm. (sursă: www.ro.wikipedia.org)

 Elevii sunt speranţa, renaşterea, tinereţea, simbolul vieţii. Dacă privim o clipă în jur primăvara, atunci când razele soarelui îşi revarsă energia spre sol pentru a-l încălzi, putem observa o mulţime de flori albe sprijinite pe câte o tulpină verde. Nimic nu este mai frumos, mai pur, mai special decât ghiocelul. Atâta frumuseţe adunată într-o făptură aşa de plăpândă reuşeşte să îmbogăţească natura secată de verdeaţă. Asemenea ghiocelului sunt copiii. Ei sunt primăvara vieţii. Dacă nu şti să le înţelegi frumuseţea, puritatea, misterul, profunzimea, nu vei reuşi niciodată să oferi verii sămânţa cea adevărată şi toamnei rodul.

 Îi îndemn pe toţi elevii mei şi nu doar pe ei, ci pe fiecare cititor al acestei culegeri să lupte în viaţă pentru a-şi împlini visele oricât de greu le-ar părea acest lucru. Dacă pe drum sunt numai gropi, căzături şi lovituri să nu dea înapoi. Bunicul meu a fost covaci şi până nu înroşea fierul în foc şi nu-l bătea bine, nu putea scoate din el roadele.

 Am auzit pe mulţi adulţi afirmând că ei nu au studiat datorită greutăţilor materiale. Adevărul este că nu le dau dreptate. Când îţi doreşti ceva cu adevărat, reuşeşti, oricât de greu ar părea.

 A fost o perioadă când am renunţat să mai scriu, deşi aveam în mine acest vis. Trei persoane mi-au spus: Scrie! Fiecare mi-a spus în felul ei. După apariţia Culegerii de creaţie literară Îndrăgostiţi de poezie prof. univ. Simona Constantinovici m-a sfătuit să nu abandonez niciodată cartea, deoarece cartea este adevăratul prieten. Scriitorul pr. Ion Turnea m-a sfătuit să nu mă lenevesc niciodată în faţa cărţii, căci ea e cea mai mare bogăţie. Soţul meu m-a încurajat mereu să scriu şi mi-a fost un bun profesor în ceea ce priveşte utilizarea computerului. El a fost câţiva ani tehnoredactor al revistei Foaia Diecezană, s-a ocupat şi de tipărirea acesteia. În urmă cu zece ani l-am rugat să mă ajute cu diferite materiale, cules şi tehnoredactare. M-a ajutat de câteva ori, pe urmă mi-a spus că nu mai are timp. Să învăţ a utiliza computerul, a fost sfatul lui! Nevoia te învaţă. La început a fost greu. Mai târziu nu aveam nevoie decât de o scurtă explicaţie. În urmă cu cinci ani am constatat că am devenit un utilizator experimentat al computerului. Să operez pe un Web Site m-a învăţat verişorul soţului meu, Matei Donea.

 În viaţă dacă îţi doreşti ceva cu adevărat, reuşeşti. Trebuie doar să munceşti mult şi cu dăruire. Acolo unde pui suflet roadele sunt înmiite.

 De la mama mea, Mîţu Maria, am învăţat să fiu o luptătoare în viaţă. La rândul meu îi sfătuiesc pe toţi elevii mei să fie neobosiţi şi mereu încrezători în visele lor pentru a câştiga lupta cu viaţa. Prin foarte multă muncă te înalţi în viaţă. Fără muncă nimic nu este posibil.

 Mi-au ascultat chemarea şi au devenit colaboratori ai Culegerii de creaţie literară Colaj prin lucrările lor sau ale elevilor pe care i-au îndrumat: prof. Adrian Popescu; Simona Petronela Mîţu – profesor titular la Liceul Bănăţean Oţelu Roşu şi detaşată în anul şcolar 2013-2014 la Şcoala Gimnazială Nr. 2 Steierdorf, Anina; preotul şi scriitorul Ion Turnea, membru în Liga scriitorilor; prof. Roxana Ionela Turnea şi prof. Marciana Corici.

 În Capitolul I al culegerii elevii vor avea ocazia să-şi aprofundeze cunoştinţele de limba şi literatura română prin testele, exerciţile, subiectele model pentru olimpiadă şi examen şi totodată vor putea să fie citite şi câteva lucrări realizate de mine (paginile 5-79). În Capiolele II – VII (paginile 80-98) cititorii vor avea ocazia să lectureze câteva materiale ale colaboratorilor. În Capitolele VIII – XII (paginile 99-245) am publicat creaţii ale elevilor.

 prof. Ana-Cristina Popescu

 CAPITOLUL I

Nu pentru şcoală învăţăm, ci pentru viaţă.“ (Seneca cel Tânăr)

1. CARTEA, O POARTĂ DESCHISĂ SPRE ÎNŢELEPCIUNE

Cartea este cel mai de preţ lucru pe lumea aceasta. Viaţa cea adevărată o găseşti în filele îngălbenite de vreme ale cărţii.

Marii scriitori, fie măcar o singură dată în viaţă, nu s-au dat înapoi când eul lor creator i-a îndemnat să elogieze cartea. Fiecare a prezentat cartea în stilul lui caracteristic dar mesajul a fost acelaşi de fiecare dată. Cartea este cea mai de preţ comoară a vieţii omeneşti. „Păstrează cu scumpătate învăţătura şi nu o lăsa, păstreaz-o, căci ea este frumuseţea cea mai aleasă, avere ascunsă şi tăinuită.“ spunea Mihail Sadoveanu. Cartea este uşa deschidă spre înţelepciune. În ea musteşte învăţătura pe care Sadoveanu ne îndeamnă să o păstrăm „cu scumpătate“. Fiecare e dator lui însuşi să-i pătrundă fiecare literă zugrăvită pe foaie, s-o treacă prin filtrul minţii şi să devină mai bogat cu fiecare clipă oferită lecturii.

Omul însuşi este o carte. Fiecare om are propriul univers. Cartea însă te poartă în infinite universuri în funcţie de învăţăturile ce le transmite, în funcţie de eul creator a fiecărui autor. Scriitorul Tudor Arghezi afirmă că de-a lungul timpului omul s-a confruntat cu multe suferinţe iar rezultatul acestora a fost cartea. Cartea a reuşit să-l salveze pe om din întunericul necazurilor şi să-l ajute să descopere acea linişte de care avea nevoie. „Trăind în strâmtorare şi hulă, omul a izbutit să se răscumpere şi să se depăşească, născocind graiul scris şi, în sfârşit, cartea …“

Tot scriitorul Tudor Arghezi în poezia Ex libris vede cartea ca pe o muzică. Fiecare părticică a marelui univers îşi are propria-i muzică, cu atât mai mult o carte. O carte este muzica infinitelor universuri. „Eşti ca vioara singură ce cântă.“

Cartea te hrăneşte spiritual, îţi oferă apa vieţii pe care au căutat-o eroii din basme. Tu trebuie doar să şti „Să sorbi ca dintr-un izvor / Seninul atâtor ape.“ spune poeta Ioana Voicilă Dobre în poezia Când deschizi o carte. Atâtea ape, atâtea vieţi şi de fapt o singură carte pe care fiecare dintre noi o adună de-a lungul vieţii din miile de alte cărţi ce scânteiază la fiecare atingere. „Când deschizi o carte / Pătrunzi ca într-o rază,“ mai spune poeta. Şi cum nu ai pătrunde ca într-o rază când fiecare carte este aducătoare de lumină, fiecare carte îţi mai constuieşte un drum universului tău.

Dacă eu citesc un vers sau un rând dintr-o carte îl înţeleg în felul meu, dacă altcineva citeşte acelaşi vers, acelaşi rând, poate avea o opinie total diferită de cea pe care am avut-o eu. Astfel fiecare carte are infinite vieţi şi acestea în mare măsură total diferite de viaţa eul creator.

Atât de magică, nemuritoare şi bogată este o carte, încât se naşte din nou cu fiecare cititor şi trăieşte alături de toţi cei care i-au ascultat inima. Ea este casa după cum metaforic o descrie poeta Ana Blandiana în poezia Definiţie „… zidită din litere pe stâlpi de silabe,“ ea este acea „Magică bijuterie / De cuvinte / Şi imagini.“ după cum frumos spune scriitorul Ion Minulescu.

Citeşte şi-ai să mă iubeşti!“ sună îndemnul lui Charles Baudelaire în Epitaf pentru o carte osândită. Nu poţi arunca o carte până nu-i pătrunzi miezul. E ca şi cum ai arunca un fruct a cărui coajă s-a copt prea mult umbrită de prea mult soare, prea multe ploi şi prea mult vânt. Se poate întâmpla adesea să arunci ceva în care se ascunde de fapt propria ta viaţă.

Scriitorul Nichita Stănescu în Despre cuvinte şi limbaj se vede un savant atomist într-un laborator în care „Nucleul şi electronii se oglindeau în propoziţii prin subiect şi predicat.“ Fiecare scriitor are laboratorul lui. El ştie să aleagă cuvintele şi să înfăţişeze viaţa. El ştie să creeze. Ia cuvintele şi le ajută să înflorească.

Scriitorul Mircea Cărtărescu în Care-i faza cu cititul?, A patra inimă vede cartea ca pe un flutur „Cărţile sunt asemenea unor fluturi. De obicei stau cu aripile lipite, aşa cum se odihnesc fluturii pe câte-o frunză, când îşi desfăşoară trompa filiformă ca să soarbă apă dintr-un bob de rouă. Când deschizi o carte, ea zboară. Şi tu odată cu ea, ca şi când ai călători pe gâtul cu pene fine al unui flutur uriaş (…)“ O carte aşteaptă ca tu să-i deschizi aripile pentru a zbura odată cu tine „Căci fluturele pe care zbori eşti întotdeauna tu însuţi …“

Cartea îţi descoperă eul tău interior, androginul. Acest adevăr îl prezintă şi Lucian Blaga în poezia Stihuitorul. „Chiar şi atunci când scriu stihuri originale / nu fac decât să tălmăcesc / […] / Numai astfel stihul are un temei / să se-mplinească şi să fie floare. / […] / Traduc întotdeauna. / […] / un cântec pe care inima mea …“

Inima eului liric picură nectarul creaţiei iar făptura îl tălmăceşte, îl traduce prin cuvinte.

„… verbul a citi a fost mult mai important decât verbul a trăi …“ mărturiseşte scriitoarea Ana Blandiana în Autobiografie şi este firesc să fie aşa. Fără carte viaţa omului nu are nicio valoare. Doar cartea păstrează în ea tainele cele mai adânci ale omenirii şi nu este supusă deşertăciunii. …

prof. Ana-Cristina Popescu

2. Floarea de aur a înţelepciunii

Un loc cald, un loc plin de lumină, un loc unde înţelepciunea şi-a făcut casă, înmugurind şi înflorind cu fiecare mlădiţă care-i trecea pragul, un loc în care poţi descoperi şi înţelege toate tainele universului este şcoala.

Asemeni unei flori de mac, sfioasă şi plăpândă, şcoala a încălzit grădina sufletului fiecăruia astfel, încât am înţeles de când eram elevă că fără ea nimic nu are sens în univers, că doar ea e singura ce nu-ţi întoarce spatele în această lume mărginită, ea, petală a nemărginirii, trimisă nouă ca mângâiere de Divinitate, floarea de aur a înţelepciunii.

Ca profesor am deschis sufletele elevilor mei spre înţelegerea tainelor limbii şi literaturii române, disciplina care te aruncă într-o lume a literelor şi cuvintelor ce în jocul lor te poartă într-o lume a poeziei. Astfel am luat fiecare literă, am prezentat-o elevilor, pe urmă am studiat-o şi ca într-un dans am unit-o cu o altă literă, dând naştere unui cântec a literelor şi sunetelor frânte în cuvinte. Am adunat înţelesul fiecărui cuvânt şi l-am ţesut într-un enunţ, alcătuind un adevărat curcubeu de verbe, substantive, adjective … Am aruncat curcubeul peste sufletul fiecărui elev şi a înflorit poezia, acea metaforă a sufletului ce descifrează misterele naturii şi le pictează cu ajutorul procedeelor artistice pe stânca sufletului ce înverzeşte şi înmugureşte, înfloreşte şi creşte cu fiecare atingere.

Să fii dascăl este o misiune, misiunea modelării a mii de mlădiţe spre a deveni oameni, oameni înţelepţi, oameni educaţi, oameni care şi-au descoperit vocaţia încă din primii ani de şcoală.

Am îndrăgit misiunea de dascăl din prima clipă când am călcat pragul şcolii în calitatea de profesor, din prima clipă în care am privit sufletele deschise spre cunoaştere ale elevilor mei care se oglindeau în zâmbetul ochilor.

S-au scurs mai bine de 14 ani de când am păşit în această lume de aur a înţelepciunii în calitatea de profesor şi pot spune că în toţi aceşti ani am cunoscut sute de mlădiţe, fiecare cu aptitudinile sale, dar un lucru este cert, fiecărui elev i-am dăruit o parte din tot ce am eu mai bun, după cum fiecare elev la rândul său va rămâne o parte din sufletul meu. Şi, pentru că fiecare elev al meu va rămâne mereu o parte din propriul meu suflet îmi e foarte greu să numesc pe unii dintre ei, căci fiecare are locul lui, unii prin rezultatele foarte bune obţinute la olimpiade şi concursuri concretizate în premii şi menţiuni la nivel zonal şi judeţean, alţii prin sufletul lor romantic deschis mereu spre lectură şi creaţie, alţii prin simplitatea şi frumuseţea fiinţei lor, unii, pentru că pur şi simplu au gustat o bucăţică din învăţătura ce le-am transmis-o, alţii prin toate acestea la un loc.

Mereu mi-am asociat elevii cu nişte muguraşi ce zâmbesc mângâiaţi de lumina solară a învăţăturii, răpind ceva din sensibilitatea şi puritatea ghioceilor care salută primele raze ale dimineţii ce dansează botezându-le căpuşorul alb, abia ivit din zăpadă, dornici să soarbă nectarul vieţii eterne pentru ca mai trârziu să devină o frunză, o floare sau un fruct.

Toţi aceşti muguraşi, elevii, toate razele soarelui ce-i ajută să crească şi să înflorească, profesorii, şi-au împletit destinele într-un singur loc sfânt, şcoala, floarea de aur a înţelepciunii.

profesor Ana-Cristina Popescu

3. RECENZIE A VOLUMULUI DE POEZIE EU ŞI GÂNDURILE MELE A ELEVEI ZĂRNESCU GABRIELA

Pe Gabriela Zărnescu o poţi cunoaşte prin versurile sale. Versurile poeziilor ei spun totul despre ea.

Dacă Gabriela tace, vorbeşte arta cuvântului după cum singură a precizat în poezia Dragă cititorule:

Poate te vei regăsi

Într-o poezie, două,

Am pus suflet în gândire

Într-o lume atât de nouă.

N-am să intru-n amănunte

Şi de tac eu scriu pe foaie,

Gândurile îmi vin multe

Precum cad stropii de ploaie…“

Cuvântul este de fapt începtul a toate câte există în univers. Prin cuvânt a luat fiinţă tot ceea ce este viu după cum precizează Sfânta Scriptură, evanghelia după Ioan „La început era Cuvântul şi Cuvântul era la Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvântul… Toate prin El s-au făcut; şi fără de El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut. Orice cuvânt ascunde în fiinţa lui alcătuită din litere şi sunete un adevărat univers de înţelepciune. Un cuvânt al mamei reuşeşte să aducă lumină în viaţa copiilor ei. Un cuvânt al unui prieten poate face o stâncă să aducă roade. Cuvintele iubitorilor de artă, de frumos sunt acele lumini de gând ce îţi amestecă fiinţa într-un joc al eternităţii după cum frumos precizează Gabriela în poezia Creaţia gândurilor:

Leagă gândurile-n vorbe

Dă-le aripi ca să zboare,

Te vei simţi împăcat,

Devi fluture prin floare!

Fluturele prin floare care devi dacă iubeşti arta cuvântului spune totul despre fiinţa sensibilă care copil fiind şi-a deschis ochii minţii spre adevărata frumuseţe a vieţii.

Eram doar pe clasa a III-a,

Gândul mi-a transmis ideea,

Să iau foaia de hârtie,

Să creez o poezie.

Era anotimp de toamnă,

Vântul scutura copacii,

Eu priveam de la fereastră

Şi mi-am zis: Oh! Vai, săracii

(Nu voi uita)

..

M-am retras de la fereastră,

Am plecat în dormitor,

Gândul mă ţinea tot trează,

Parcă îmi doream să zbor.

Am luat foaia şi creionul

Ce le-aveam la îndemână,

Am trăit clipă de clipă

Eu cu gândul împreună!“

Poeziile Gabrielei creionează imagini ale vieţii ei. Poezia Bunica o descrie pe cea care i-a fost înger sfânt. Poezia Livada cu cireşi surprinde un moment tensionat prin care a trecut în copilărie:

Un roi mare de albine s-a apropiat de mine

Îmi era atât de frică De-mi doream să fiu furnică!

Dar deodată am observat Roiul s-a şi destrămat

Spre cireşii plini cu floare, Zumzăiau fără-ncetare.“

Fiecare poezie a Gabrielei are ceva de spus şi datorită acestui lucru prin mesajul poeziilor nu descoperim doar fiinţa sensibilă a tinerei poete ci fiecare se poate regăsi pe sine în cuvintele lor de parcă ar fi fost scrise anume pentru el.

Ai dreptul să crezi ce vrei,

Din strofe iasă scântei,

Chiar şi eu mă-nveselesc

Pe multe când le citesc!“ transmite poeta cititorilor săi.

profesor Popescu Ana-Cristina

4. NATURA – ARTĂ ŞI VIAŢĂ

Razele naturii sunt cele care au crescut viaţa din spatele umbrei. După ce lumina a biruit întunericul dintru început prin cuvântul divin, natura a primit să-şi modeleze cu talentul unui sculptor perfect toate formele de viaţă şi apoi să le picteze întru eternitate. Grădina Edenului a fost prima ei faţă dar omul nu a înţeles-o şi a fost nevoit să îşi măsoare existenţa în paradisul terestru. Aici natura îşi scrie poezia în funcţie de climă, zonă, anotimp.

În Istoria poporului evreu, omul este predestinat să muncească în sudoarea frunţii sale pământul, să îngrijească natura pentru ca aceasta la rândul ei să-i ofere roadele necesare vieţii.

În mitologie majoritatea zeilor aveau corespondent într-un element al naturii, Poseidon era zeul apelor, Demetra era zeiţa holdelor, etc.

Natura şi viaţa se împletesc şi se completează unele pe altele. Mircea Eliade în nuvela Les trois Grâces încearcă o metodă de a scăpa de moarte printr-un experiment făcut de personajul Aurelian Tătaru, medic, pe trei paciente bolnave de cancer, metodă ce are ca scop o veşnică tinereţe. În urma experimentului făcut de medicul Aurelian Tătaru, una dintre paciente, Euphrosyna Mincu (Frusinel) îşi împarte viaţa între tinereţe şi bătrâneţe, primăvara era tânără, fericită, îşi trăia viaţa profitând din plin de tinereţea şi frumuseţea ei, nesimţind nicio boală în trup, iar când natura se veştejea îmbătrânea şi ea, trecea din rai în infern asemeni Corei Pesefora, soţia zeului morţii, Hades şi fiica Demetrei, zeiţa holdelor, ce îşi împărţea viaţa între pământ, simbolul vieţii, pentru a sta cu mama ei şi infern, simbolul morţii, pentru a sta cu soţul ei.

Între natură şi om este o permanentă comuniune. Natura este simbolul eternităţii, trece dincolo de moarte şi păstrează în sânul ei viaţa „Şi-l îngroapă-n sânu-i mut / Veşnica Natură.“1

Arta naturii este glasul perfecţiunii. Literatura populară prin balada Mioriţa înfăţişează permanenta comuniune a omului cu natura. Balada Mioriţa abordează tema filosofică a morţii prin atitudinea ciobanului moldovean în faţa acesteia. El nu fuge de moarte, o acceptă ca pe un final firesc al vieţii, ba mai mult o vede ca pe o nuntă, motivul alegoriei moarte-nuntă, la care participă toate elementele naturii, cele cosmice având ranguri mai înalte, soarele şi luna, naşi, cele terestre, brazi, păltinaşi, de simpli nuntaşi, munţii au rolul de preoţi, păsărelele de lăutari. Toată viaţa ciobănelul a trăit în armonie cu natura. Elementele naturii i-au fost prietene, l-au ajutat şi completat. După moarte îşi doreşte să devină un tot cu acestea şi să trăiască veşnic prin ele.

Frumuseţea naturii a fost înfăţişată de către iubitorii de artă în culoare, cuvânt sau formă. Răpindu-i forma în obiecte minuscule, sculptorii au eternizat clipe ale chipului vieţii ei. Îmbinând culoarea pictorii i-au creat sufletul. Cuvântul însă, cel care a creat totul dintru început „Şi a zis Dumnezeu“ (Facere 1, 3) a presărat natura ca pe un praf de lumină solară în operele literare.

Scriitorii români au iubit natura. Tema naturii a fost nedezlipită de operele lor. Poeţi precum Vasile Alecsandri, Ion Pillat au scris pasteluri realizând un adevărat calendar în versuri.

Scriitorul Mihai Eminescu şi-a petrecut copilăria în sânul naturii, dovadă poezia Fiind băiet păduri cutreieram. Ea i-a fost sursă de inspiraţie în poeziile lui de mai târziu.

În poezia testament, Mai am un singur dor, Eminescu, asemenea ciobănelului mioritic şi asemenea filozofului Emil Cioran vede moartea ca pe o contopire cu universul, cu Eternitatea.

Faptul că eul fiecăruia caută o evadare spre o altă lume, o lume veşnică, fericită, îi determină pe filozofi şi pe scriitori să alerge de la vis la vremelnicia acestei vieţi, de la viaţă la încercarea de a da un sens morţii: „Când ai murit lumii, ţi-e dor de tine însuţi şi-ţi consumi ce-ţi mai rămâne de trăit într-o nostalgie neîmplinită. Dumnezeu este un vecin faţă de exilul eului nostru, care ne face să ne căutăm pe alte tărâmuri şi să nu murim niciodată în apropierea noastră, prin soartă inaccesibilă nouă.“2 spune filozoful Emil Cioran.

George Bacovia este un poet simbolit. El a prezentat natura în simboluri. Poeţii simbolişti folosesc în operele lor simbolurile printr-un limbaj sugestiv, prin muzicalitatea cuvintelor, prin tonul emoţional, repetiţii, ritm, versul alb. Bacovia cultivă simbolul ca modalitate de surprindere a corespondentelor eului liric cu lumea, natura, universul. El este un poet pesimist şi din această cauză se opreşte în opera lui asupra temei morţii şi o asociază pe acesta naturii, ploaia, decorul de doliu. În opera sa totul are culoarea cenuşie a plumbului, oamenii, decorul, în suflet predomină oboseala, peste tot domină tristeţea, dezgustul faţă de o lume stăpânită de forţe obscure, descompunerea. Şi-ar dori mereu o natură vie şi o viaţă eternă, verde şi în antiteză cu acestă viaţă pictează totul în gri, natura şi viaţa după căderea omului în păcat în grădina Edenului, un paradis terestru trist ce nu ar mai trebui să se descompună, ci să-şi găsească verdeaţa perfecţiunii absolute.

Anotimpurile se completează între ele, primăvara este simbolul vieţii ce mereu îşi arată zâmbetul, vara deplinătatea, maturitatea, toamna bătrâneţea încărcată de roade, iarna, puritatea finalului unui cerc al vieţii.

Fără natură universul ar fi orb şi nu ar găsi viaţa şi lumina artei. Omul este dator să păstreze viu sâmburele naturii, atât în ceea ce priveşte mediul înconjurător, cât şi în artă.

Note:

1. George Topârceanu, Poezii, Balada morţii, Editura Hera, 2002.

2.Emil Cioran, Amurgul Gândurilor, Editura Humanitas, Bucureşti, 2008, p. 50.

Bibliografie:

1. Bacovia, George, Opera poetică, Editura Cartier, Chişinău, 2007.

2. Cioran, Emil, Amurgul Gândurilor, Editura Humanitas, Bucureşti.

3. Eminescu, Mihai, Poezii, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965.

4. Eliade, Mircea, Proza fantastică, volumul I şi II, Editura Tana, Bucureşti, 2007.

5. Mitru, Alexandru, Din marile legende ale lumii, Editura Junimea, Iaşi, 1976.

6. Topârceanu, George, Poezii, Editura Hera, 2002.

7. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994.

8. Culegere de Balade populare Mioriţa Editura Herra, 2007.

prof. Popescu Ana-Cristina

5. CUNOAŞTEREA DE SINE

Până a-ţi înţelege propria-ţi fiinţă trebuie să te înarmezi cu multă răbdare.

Sufletul meu … Iată ceea ce mă tulbură. Nu-l pot aduce la lumină. Aş vrea să-mi găsesc sufletul […] Să-l măsor, să-l cântăresc şi să-l preţuiesc în valori […] Pentru că sunt zile când voinţa mi-e sigură şi mintea limpede . Atunci lucrez cu sârg […] “ mărturiseşte scriitorul Mircea Eliade în Romanul adolescentului miop.

Paşii spre descoperirea identităţii personale sunt cei mai grei. Eul tău personal este acelaşi, fie că ieri „Era o vreme când căutam în iarbă / trifoiul cu patru foi.“ (Era o vreme, Simona Popescu), fie că astăzi, după ce odinioară „De-a baba oarba ne jucam acum / Soseşte dragostea la ochi legată.“ (Sfârşitul copilăriei, Iliana Mălăncioiu) Este mai greu să percepi că eşti acelaşi. După cum îţi era jocul, aşa îţi este şi fiinţa. Între timp înţelepciunea îşi picură mierea şi idealul îţi stă în faţă cu ochi de vultur dar făptura ta a rămas aceeaşi. Copilul milos când devine adult îşi foloseşte înţelepciunea spre a revărsa darul în jur. Egoistul devenind adult se înrăieşte luptând pentru a-şi alimenta patima.

Scriitorul Mircea Eliade încearcă în Romanul adolescentului miop să-şi ducă sufletul spre lumină pentru a-i cunoaşte toate feţele înfăţişate prin verbele la modul conjunctiv să măsor, să cântăresc, să preţuiesc. Un prim pas în descoperirea identităţii personale este dorinţa „Aş vrea să ştiu cine sunt şi nu ştiu.“ (Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop) După ce doreşti a-ţi măsura, a-ţi cântări şi a-ţi preţui sufletul trebuie să ai voinţă nestrămutată. După voinţă urmează munca. „Atunci lucrez cu sârg.“ (Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop) Fără muncă nu poţi ajunge la desăvârşire. Prin muncă reuşeşti să-ţi descoperi trăirile interioare. Odată ce ţi-ai descoperit chemarea, chiar dacă cazi, şti să te ridici. Sinele descoperit suportă înfrângerea şi reuşeşte s-o ia de la capăt cu răbdare. „Dacă m-aş cunoaşte … Atunci aş fi atât de sigur de mine însumi şi de viaţă … Aş spune: aşa mi-e sufletul şi aşa vreau eu. […]“ (Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

Pentru a reuşi să îţi cunoşti eul interior trebuie să priveşti în tine însuţi (însăţi) „Mă privesc. Privesc în mine“ (Mircea Eliade, Romanul adolescentului miop)

Din momentul în care priveşti în tine începe adevărata luptă cu viaţa. „M-a prins în ghearele lui calde / Un fluture crepuscular / Alături mie, copilandre / Torc mierea lumii din mărar “ (Emil Brumaru, Mierea lumii) Devenirea eului este calea cea mai frumoasă şi mai înţeleaptă, e acea miere a lumii toarsă din mărar.

Adesea pentru a putea ajunge la propria-ţi formă trebuie să te descoperi pe tine prin ceva aidoma ţie, printr-un model „Shakespeare! Adesea te gândesc cu jale, / prieten blând al sufletului meu; […] Căci tot ce simţi, de este rău sau bine, / Destul că simt – tot ţie-ţi mulţumesc.“ (Mihai Eminescu, Cărţile)

Drumul sinelui este o pădure deasă, atât de deasă, că uneori ai senzaţia că te înăbuşi. Nu ai cum să te rătăceşti în pădurea vieţii tale dar poţi obosi. Atunci te aşezi între arbori şi te leneveşti şi timpul trece iar visul tău staţionează. Când nu eşti obosit se întâmplă să te frământe ideea că toată pădurea vieţii tale este ceva banal, că niciodată nu poate cânta la fel de armonios ca pădurea model ce te-a inspirat spre desăvârşire, ţi-a arătat adevărata faţă a sinelui tău. Aceste complexe, frustrări sunt cât se poate de fireşti în descoperirea identităţii personale. Cel mai bun critic al tău devi tu însuţi.

Eu m-am descoperit pe mine însămi prin cuvânt. Alţii se pot descoperi prin imagine. Adesea am fost încercată de neîncredere, dezamăgire. Când urcam o treaptă priveam atât de critic spre mine însămi, încât nu-mi dădeam nicio şansă în viitor. Atunci moleşeala îmi surprindea sinele şi mă leneveam până la o altă scânteie ce plângea să o eliberez.

Nu o dată mi s-a întâmplat să scriu şi s-o iau de la început. Când muzica cuvântului îţi arată fiinţa aşa cum este ea, atunci eul tău critic acceptă să o lase să zboare. Până nu devi cel mai exigent critic al eului tău, nu te cunoşti cu adevărat.

Uneori în dorinţa de a da glas sinelui ajungi să crezi că timpul nu-ţi mai ajunge. Te împarţi între servici, familie şi pentru tine timpul e calculat în secunde. Se întâmplă să foloseşti noaptea pentru nevoia sinelui dar după multă oboseală şi stres îţi oboseşti fiinţa şi aceasta începe din nou să te întrebe de ce faci acest lucru. Nici munca fără odihnă nu este bună. În toate trebuie să existe un echilibru.

Sufletul este inima inimii.“ spune Valeria Mahok. Ce poate să fie mai pătrunzător decât inima inimii? Inima inimii este sinele pe care ţi-l modelezi în timp, prin multă muncă, voinţă şi dorinţă. Talentul dă roade prin foarte multă muncă. Fără muncă este asemenea unui om ce a intrat în moarte cerebrală. Aş putea spune că în viaţă talentul este o mică parte a sinelui, 99 % este muncă, o muncă neobosită, o sete de înţelepciune şi de viaţă.

La ce e bun poetul / în vreme de secetă? (Octavian Paler, Scrisoarea d-lui Horderlin în vol. Scrisori imaginare) Poetul este cel care picură apă vie peste cuvinte. „adevăratul curaj al poeziei nu este probabil să cânte ploile / când toată lumea le vede / adevăratul curaj e să vadă / cerul pârjolit şi să spere […] “ (Octavian Paler, Scrisoarea d-lui Horderlin în vol. Scrisori imaginare) Destinul poetului este acela de a vedea ploaia din spatele ploii şi de a spera apa vie din norii cei sterpi. Când reuşeşti să-ţi priveşti imaginea din spatele trupului te vei descoperi pe tine însuţi (însăţi).

Aşa cum aici se vede sufletul prin trup, tot aşa acolo, în viaţa viitoare, se va vedea trupul prin suflet.“ (Sfântul Grigorie Palama) Un mare adevăr grăieşte sfântul prin aceste cuvinte, pentru că trupul este oglinda sufletului.

Sunt oameni de care te poţi apropia în viaţă, oameni aidoma ţie şi oameni pe care sinele tău îi respinge fără ca să fi avut vreun contact cu ei. Prietenii nu poţi să-i alegi altfel, decât prin tine. Ei nu pot să fie diferiţi de ceea ce eşti tu. „Prietenia înseamnă un suflet în două trupuri, o inimă în două suflete.“ ( Aristotel) Lângă prietenul adevărat uiţi ce înseamnă singurătatea şi descoperi adevărata frumuseţe a vieţii, devi mai puternic, încrezător în tine însuţi şi nu te mai leneveşti criticându-ţi fiecare gest neîndemânatic.

Tragic este când doar unul dintre prieteni se sacrifică. „Habar n-aveţi că prietenia vă onorează, tocmai când pretinde jumătate din sângele vostru. În acel moment ea se integrează în categoria celor ce pot da totul, până la ultima picătură, fără a cere ceva în schimb. Această prietenie este la fel ca rădăcina care dă copacului sevă şi respiră prin ramurile lui“ (Panait Istrati, Ultimele cuvinte) Eu aş adăuga că acea prietenie devine o piatră, o piatră ce îţi deschide uşa spre eternitate. Acea piatră te lasă să urci pe ea, te înalţă, te aruncă în lumină şi de ea însăşi uită să-şi mai ridice trupul obosit şi legat de pământ. De fapt nici nu mai are timp, pentru că de câte ori încearcă să-şi devină sieşi tulpină, tulpina deja formată, tulpina în care a pus atâta lumină, nu o lasă cerându-i în lăcomia ei şi mai multă lumină.

Eu însă cred că, dacă există astfel de pietre, de rădăcini, cărora oricât de dureros le-ar fi să se despartă de dragostea luminii celei dintâi, o vor face. La început mai greu, stângaci, dar în timp, odată recâştigat echilibrul interior, asemenea unui vulcan. În prietenie trebuie să şi primeşti florile luminii. Atunci când doar le oferi, te pierzi devenind piatră, rădăcină, altar de jertfă.

Dacă rădăcina reuşeşte să-şi elibereze sinele, e bine să o facă demn, fără a trăda. A fost rădăcina încrederii, aşa trebuie să rămână, dar să se depărteze de energia străină fără a privi o clipă la ce a lăsat în urmă şi să-şi înalţe o altă tulpină roditoare. Trebuie să fie capabilă să rostească Eu sunt. Să spună acest lucru şi pentru ea, nu doar pentru prieteni.

Există în viaţă trei categorii de oameni, o mică categorie sunt cei cărora le eşti indiferent, cei mai mulţi sunt oamenii interesului personal şi categoria extrem de rară sunt adevăraţii oameni, adevăraţii prieteni, cei care se sacrifică până la nivelui de rădăcină şi mai departe de aceasta.

Trupul şi sufletul le-aş putea asemăna literaturii. Trupul e acel real care împreună cu imaginarul, ficţiunea conturează sinele. „Nu se coboară, de pildă Făt Frumos în cealaltă lume, pentru a-şi măsura puterile cu zmeii?“ (Ştefan Augustin Doinaş, Intersecţia) Dacă nu te cobori în tine însuţi nu-ţi descoperi visul ce stă să izvorască. „Sufletul înseamnă vocea intereselor trupului.“ (George Santayana) Dacă trupul iubeşte dansul, sufletul îi învaţă arta. „Realitatea şi irealitatea coexistă pararel.“ (Ana Blandiana, Pe pământ şi în aer) Trupul te ţine legat de pământ dar sufletul te înalţă spre cer.

Odată ce îţi descoperi adevăratul foc lăuntric, el nu te va mai lăsa o clipă în pace. Îţi va cere să lupţi, să te înţelepţeşti şi să trăieşti. „Sufletul e ceea ce spada nu poate răni, focul nu poate mistui, apele nu pot eroda, vântul nu poate risipi.“ (Mahabharata)

prof. Ana-Cristina Popescu

6. CONSEMNAREA UNUI VIS CARE VIZEAZĂ O OPERĂ LITERARĂ

(Fraţii Jderi de Mihail Sadoveanu)

Poarta magică a visului

Priveşte!“

Roşu. Violet. Se întinde ca o plagă carapacea micuţului glob translucid.

Ce poate fi?“

Fiinţa-mi tace. Aşadar culoarea de acvamarin şi smarald al globului pe care-l studiam spre a descoperii lumi uitate se pierduse în raze roşii-violet. În jurul meu natura primise o nouă faţă, deşi primăvara era în toate, ea plângea. Oare de ce?…

Nişte case împrăştiate îmi apărură din umbra unui deal, case vechi, bătrâneşti, cum am văzut nu demult la muzeul satului… Nişte femei îşi boceau fiii şi soţii ce au pierit în luptă.

Se întâmplase ceva. Am ajuns într-o lume pe care nu o cunosc, o lume în care nu mă regăsesc. Trebuie să descopăr cauzele acestui mister şi să mă reîntorc acasă. Cu siguranţă m-am rătăcit…

La umbra unui stejar bătrân am zărit doi tineri ce discutau. Mă apropiasem de ei. Se pare că ei nu-mi simţiseră prezenţa. Am încercat să-i fac să mă observe, dar în zadar. Cred că sunt singură… nimeni nu mă vede, parcă aş fi un spirit rătăcit.

Un gest al unuia dintre tineri îmi trezi interesul pentru discuţia ce o purtau cei doi.

Cel îmbrăcat cu haine fine, brocat de Veneţia şi …îi făcu semn celuilalt că o frumoasă domniţă se zăreşte pe prispa unei case.

– Ce frumoasă se face pe zi ce trece, Nasta!

– Măria Ta, Alexandrele, ar trebui să-i spui ce simţi pentru ea.

– Nu pot…

– Ba da, poţi. Am venit la Ionăşeni pentru a-ţi rezolva problemele sufleteşti.

– Dar există posibilitatea să iubească pe altcineva, de exemplu, un viteaz ca tine, Ionuţe.

– E adevărat că sunt fiul comisului Manole Jder, un om devotat ţării şi domnului, însă tu eşti fiul Măriei Sale, Ştefan Vodă şi orice fată visează să fie domniţa ţării.

– Atâta doar că Nasta nu e ca oricare altă fată.

– Nasta are multe calităţi, nu e doar frumoasă la trup, ci şi la suflet.

– Mult timp, mama ei mi-a spus că Nasta e bolnavă şi că nu e demnă să se întâlnească cu mine. Acum o văd bine, aşa că o să vorbesc cu ea.

– O să te aştept aici, lângă stejar, aşa că du-te!

– Se pare că am ajuns în timpul domnitorului Ştefan cel Mare şi i-am întâlnit pe Alexandrel Vodă şi Ionuţ Jder. Nu înţeleg de ce am ajuns aici. O să aştept ca cei doi să-şi reieie discuţile pentru a găsi o cale de a mă întoarce acasă…. Dar de ce e agitaţie?

– Măria ta, veniţi repede, îl grăbea Ionuţ pe Alexăndrel.

– Ce se întâmplă, sper să fie un motiv serios.

– Câţiva duşmani ai ţării au pus la cale un complot împotriva Măriei Tale.

– Eşti sigur? Cum ai afllat?

– Nasta a aflat întâmplător şi mi-a dat de ştire.

– Nasta?

– Da. Trebuie să ne grăbim, altfel o să cădem în capcană.

– I-am spus Nastei ce simt pentru ea.

– Şi?

– M-a refuzat. Inima ei bate pentru tine, Ionuţ.

– Nu avem timp acum de probleme sufleteşti, trebuie să vă apăr de trădători, doar suntem fraţi de cruce.

– Tocmai, pentru că suntem fraţi de cruce îţi doresc să ai parte de fericire alături de Nasta, vă meritaţi unul pe celălalt.

Un petec de hârtie de culoatre verde-albăstrui, înfăşurat într-o pânză roşie-violet căzu din buzunarul lui Ionuţ. Părea a fi o hartă veche.

M-am apropiat de obiectul pierdut. Oare e un petec din globul meu?

Am atins-o. Timpul s-a rupt în fâşii şi m-a luat pe aripile lui.

Pe umăr am zărit mâna cuiva. Era mama. Mă trezise.

Aşadar am visat. Mâine am examen la limba şi literatura română, iar eu studiasem cu câteva momente înainte de a adormi, romanul Fraţii Jderi a scriitorului M. Sadoveanu, jucându-mă cu globul pământesc pe care îl roteam întruna.

Cu siguranţă mi s-a deschis o poartă spre alte lumi ce aşteptau să fie cunoscute. Această poartă e pragul spre lumea magică a visului.

prof. Popescu Ana-Cristina

7. DESCOPERĂ LIMBA ROMÂNĂ!

VALORILE EXPRESIEI „A DA ÎN GROPI DE PROST CE E“ ÎN LIMBA ROMÂNĂ

A da în gropi de prost ce e“ este o expresie populară, familiară care din punct de vedere semantic are în procesul de comunicare valoare de superlativ absolut „foarte prost“.

Cuvintele care alcătuiesc expresia „A da în gropi de prost ce e“ din punct de vedere morfologic şi sintactic se completează unele pe altele pentru a stabili împreună sensul acesteia. Ele nu se analizează separat din punct de vedere morfologic şi sintactic ci alcătuiesc o expresie, o locuţiune, în cazul de faţă verbală. Dacă ar fi să analizăm separat cuvintele expresiei s-ar putea observa că prepoziţia „a“ însoţeşte verbul „da“. A da luat separat în cadrul expresiei are valoare morfologică de verb la modul infinitiv. Substantivul comun, simplu, nearticulat „gropi“ însoţit de prepoziţia simplă „în“ din punct de vedere sintactic arată locul unei acţiuni devenind complement circumstanţial de loc. Dă unde? În gropi. Doar cel dezorientat nu observă gropa şi ajunge în ea. Substantivul comun, simplu, nearticulat „proşti“ însoţit de prepoziţia simplă „de“ arată cauza pentru care ajungi să cazi în groapă. Din ce cauză a da în gropi? De prost. Din punct de vedere sintactic în expresie, analizat separat „de prost“ este complement circumstanţial de cauză. „E“ are valoare copulativă şi alcătuieşte împreună cu numele predicativ „ce“ predicatul nominal. „ce e“ cu sensul de prost e, devine prost. Aşadar toate cuvintele ce alcătuiesc expresia „A da în gropi de prost ce e“ duc la valoarea superlativă a acesteia „a fi foarte prost“.

Dacă facem referire la fiecare din cuvintele expresiei din punct de vedere semantic şi gramatical o să putem observa o multitudine de valori pe care fiecare cuvânt le pot avea individual.

O să încep cu „a“. În primul rând „a“ este prima literă a alfabetului. Din punct de vedere fonetic sunetul „a“ este vocală. Fiind o vocală poate alcătui singură un cuvânt sau o silabă (a învăţat, a-mar). Ca valoare morfologică „a“ poate să fie substantiv de genul masculin la singular şi de genul neutru la plural (Am scris un a. sau forma de plural: A-urile sunt prea lunguieţe.) Când „a“ este aşezat la finalul unui substantiv are valoarea morfologică de articol hotărât enclitic (mama). Aflat în faţa unui substantiv, pronume sau adjectiv pronominal posesiv sau numeral cu valoare substantivală, adjectivală sau adverbială „a“ îndeplineşte valoarea morfologică de articol posesiv genitival (O haină a fetei s-a pătat. A mea este curată. A doua are petec.). Când „a“ însoţeşte un adjectiv are valoarea morfologică de articol demonstrativ adjectival (Fata a mică este cuminte. a cu sensul de cea mică). În enunţul A din grădină este bunica. „a“ îndeplineşte valoarea morfologică de pronume demonstrativ de depărtare (aceea) iar în enunţul A fată este Ana „a“ îndeplineşte valoarea morfologică de adjectiv pronominal de depărtare. În expresia „A da în gropi de prost ce e“ sau în versul eminescian „E uşor a scrie versuri“ „a“ îndeplineşte valoarea morfologică de prepoziţie. Se poate observa că a este o prepoziţie a infinitivului. Tot valoare morfologică de prepoziţie are şi atunci când ajută la formarea numeralelor distributive (De câte … 5 cărţi a 100 de pagini). În enunţul El a citit lecţia. „a“ îndeplineşte valoarea morfologică de verb auxiliar şi ajută la formarea timpului perfect compus al modului indicativ împreună cu participiul verbului de conjugat citit. Atunci când „a“ redă o stare sufletească are valoarea morfologică de interjecţie (A, ce doare!) Totodată „a“ poate să fie şi un element de compunere care indică absenţa, excluderea (amoral).

Da“ cu valoarea morfologică de adverb este un cuvânt care se utilizează pentru a răspunde afirmativ unei întrebări. „Da“ apare şi în locuţiunea adverbială „ Ba da“ ce exprimă răspunsul afirmativ la o întrebare negativă. În cazul repetiţiei „Da, da.“ îndeplineşte valoarea morfologică de adverb şi are valoare de superlativ (sensul bine, bine).

Totodată „da“ poate îndeplini şi valoarea morfologică de conjuncţie adversativă (Citeşte 1/ da nu înţelege 2/.). În acest caz „da“ ţine locul conjuncţiei adversative dar având în procesul de comunicare valoare argumentativă. E1 este o propoziţie afirmativă, principală ce arată acţiunea, în timp ce E2, la rândul ei propoziţie principală, neagă consecinţele acţiunii din E1, fapt pentru care cele două enunţuri sunt în raport de coordonare adversativă. Prin urmare „da“ poate să fie în cazul enunţat mai sus conjuncţie coordonatoare adversativă şi conector pentru un text argumentativ. Utilizat cu valoarea morfologică de conjuncţie, cuvântul „da“ cu sensul de dar leagă propoziţii de acelaşi fel, fie principale, fie secundare adversative. (A înţeles 1/ că vine 2/ da nu stă. 3/) E2 şi E3 sunt două propoziţii secundare (subordonate) în raport de coordonare adversativă. … vine da nu stă sunt două propoziţii puse în opoziţie. Aşadar „da“ cu valoarea morfologică de conjuncţie arată opoziţia având sensul de totuşi, cu toate acestea. Conjuncţia „dar“ în expresile „d-apoi bine“1, „dar cum să nu“2 are rolul de a da un răspuns negativ la o propunere, iar în expresia „Dar aş!“ folosită cu sensul de însă, nici vorbă, nici gând! creează o piedică. În cazul în care înlocuim conjuncţia dar cu „da“ ea îşi păstrează sensul da cum să nu, Da aş! „Da“, cu valoare de conjuncţie poate să fie întâlnit şi după o propoziţie optativă urmată de o construcţie negativă de genul: nicidecum, nici gând. (Ar merge acolo da nicidecum nu se oboseşte.) Totodată conjuncţia „da“ poate să introducă o construcţie imperativă: Da ce vreţi voi de la mine? Folosită înaintea unui cuvânt care se repetă, conjuncţia „da“ întăreşte sensul acestuia: Mă voi apuca serios de lucru, da serios! Conjuncţia „da“ mai poate exprima şi mirarea, surprindera, uimirea Da frumos mai cânţi!.

În expresia „A da în gropi de prost ce e“ „da“ are valoare de verb intranzitiv, regional. Cu aceeaşi valoare de verb intranzitiv, regional „da“ mai este întâlnit şi în alte expresii „A da în clocot“, „Dă din mâini“, „A da în foc“. „Da“ poate să fie întâlnit şi cu valoare reflexivă şi intranzitivă în expresii precum „A se da îndărăt“, „A se da bătut“. Cu valoare tranzitivă „da“ poate să fie întâlnit în expresii precum „A-şi da viaţa“ sau locuţiuni verbale „A da în primire“ cu sensul de „a preda“.

Da “ cu înţelesul de „a oferi“ este un verb tranzitiv (I-am dat o carte.).

Da“ poate să fie întâlnit şi cu înţelesul de a rândui, a destina făcându-se referire la soarta omului, la Dumnezeu „Ş-apoi dă, Doamne, bine!“

Şi în Sfânta Scriptură cuvântul „da“ este utilizat în expresii cu valoarea morfologică de verb (cu valoare imperativă în cele subliniate) „Daţi şi vi se va da.“ (Luca 6, 38), „Daţi Cezarului ce-i a Cezarului şi lui Dumnezeu cele ale lui Dumnezeu.“ (Marcu 12, 17).

Proverbele româneşti utilizează cuvântul da cu valoarea morfologică de verb „Dă cu o mână ca să ia cu o mie.“3

Verbul a da este întâlnit şi în expresii populare utilizate în basme „…Verdeş împărat chemă slujitorii şi le dete o gură de or pomeni-o.“ (Aleodor împărat)

Groapă“ are valoarea morfologică de substantiv de genul feminin după cum se poate oserva şi în expresia „A da în gropi de prost ce e“ dar şi în expresii precum „A fi cu un picior în groapă“. Din punct de vedere semantic groapă are sensul de gaură, cavitate.

Cuvintele „de“ şi „în“ din expresia „A da în gropi de prost ce e“ sunt utilizate cu valoarea morfologică de prepoziţii ale unor substantive în cazul acuzativ.

În ceea ce priveşte omonimia cuvântului „de“ acesta poate să fie întâlnit şi cu valoarea morfologică de substantiv (Am scris un de.), interjecţie de adresare (De, Ano!), verb predicativ (Să-i de ceva. Dea – sensul), pronume relativ (Copacul de-l vezi este stejar. Sensul pe care) şi conjuncţie subordonatoare cu sensul dacă (Vin de mă chemi.) În cazul prezentat în fraza (Vin de mă chemi.) de introduce o propoziţie condiţională (cu ce condiţie vin?). De în calitatea de conjuncţie poate să introducă şi alte subordonate (E bine de înveţi. subiectivă), (Problema este de vi .- predicativă)(Vin de îndată ce se întunecă. temporală când vin?), (De nu ştie a scrie, umblă de la unul la altul. cauzală din ce cauză umblă?), (Mă gândesc de te servesc. – completivă îndirectă la ce mă gândesc?), (Chiar de învaţă, nu ştie. concesivă în ciuda cărui fapt nu ştie?)

Cuvântul prost are valoarea morfologică de substantiv „A da în gropi de prost ce e“. Aceeaşi valoare morfologică o îndeplineşte şi în expresii precum „A-şi găsi prostul.“ Prost este la origine adjectiv. (Omul prost nu ajunge la mal.) Totodată poate să fie întâlnit şi cu valoarea morfologică de adeverb (Gândeşte prost.).

În ceea ce priveşte omonimia cuvântului ce acesta poate să fie pronume interogativ (Ce faci?), adjectiv pronominal interogativ (Ce temă ai?), pronume relativ (Ştiu ce faci.), adjectiv pronominal relativ (Ştiu ce temă ai scris.), adverb (Ce frumos ai scris!), substantiv (Am omis un ce.)

Ce poate să fie utilizat şi cu valoare de interjecţie: Ce? – Poftim?

În cazul De ce nu? are sensul adverbului predicativ desigur.

Verbul e poate avea valoare predicativă (El e la şcoală.), copulativă (El e frumos.) şi auxiliar (Ar fi citit o carte.)

Expresia „A da în gropi de prost ce e“ are valoare superlativă prin alăturarea unor părţi de vorbire şi de propoziţie a căror sensuri se întrunesc toate în acelaşi punct (a fi foarte prost).

Note:

1. Dicţionarul explicativ al limbii române, ediţia a II-a, Editura Univers enciclopedic, Bucureşti 1996, pag. 260.

2. Ibidem, pag. 260.

3. Valentina Cărare, Dicţionar de proverbe româneşti, Editura All, Bucureşti, 2007, pag. 38.

Bibliografie:

1. Cărare, Valentina Dicţionar de proverbe româneşti, Editura All, Bucureşti, 2007.

2. Popescu, Mihaela, Dicţionar de expresii în limba română, Editura All, Bucureşti, 2007.

3. Dicţionarul explicativ al limbii române, Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti 1996.

4. DOOM, Ediţia a II-a, Editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 2007.

5. Sfânta Scriptură, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al B.O.R., Bucureşti, 1994.

prof. Ana-Cristina Popescu

8. SĂ NE AMINTIM ŞI SĂ ÎNVĂŢĂM!

A. FONETICĂ, VOCABULAR, SEMANTICĂ,

MORFOLOGIE ŞI SINTAXĂ

Fonetica

Fonetica este ştiinţa ce se ocupă cu studiul sunetelor unei limbi.

Sunetul este cea mai mică unitate a limbii. Sunetele limbii române sunt:

– vocale: a, ă, â, î, e, i, o, u (pot forma singure o silabă, ex. a-mar)

– semivocale: e, i, o, u (când apar lângă o vocală în aceeaşi silabă, ex. soa-re)

– consoane: b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, z (nu pot forma singure o silabă)

Grupuri de sunete:

1. Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală în aceeaşi silabă. Diftongul urcător e alcătuit dintr-o semivocală şi vocală (iar-bă) , iar cel coborâtor e alcătuit dintr-o vocală şi o semivocală (cai)

2. Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi două semivocale în aceeaşi silabă (tră-iau)

3. Hiatul apare între două vocale alăturate ce fac parte din silabe diferite (po-et)

Grupuri de litere:

Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi urmate de o vocală alcătuiesc un singur sunet şi urmate de o consoană alcătuiesc două sunete (ceară- 5l,4s; circ- 4l,4s; gheaţă- 6l,4s; ghindă- 6l,5s). Când sunt la finalul cuvâtului, grupurile menţionate se comportă ca în prezenţa unei vocale (ureche- 6l,4s; atinge- 6l,5s). Unele litere x, w reprezintă două sunete (excursie- 8l,9s; x-cs)

Cuvinte monosilabice alcătuite dintr-o singură silabă (sac)

Cuvinte plurisilabice alcătuite din mai multe silabe (co-me-di-e), bisilabice (două silabe ca-să)

Vocabularul

Vocabularul (lexicul) cuprinde totalitatea cuvintelor dintr-o limbă.

Structura vocabularului:

1. Fondul principal lexical cuprinde cuvintele cele mai utilizate în comunicare de la care se pot forma noi cuvinte prin derivare, compunere, conversiune (om, apă, a alerga, că, în, iar, frumos, eu, trei…)

2. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor care pot fi structurate astfel:

a. arhaisme: cuvinte vechi care nu se mai folosesc: paşă, polcovnic etc.

b. regionalisme: cuv. folosite în anumite zone ale ţării: curechi, păpuşoi etc.. (cuvinte populare: a se pitula)

c. neologismele: cuv. noi, împrumutate din alte limbi (mijl. externe de îmbogăţire a vocab.): astru, stres, solitar etc.

d. termenii tehnico-ştiinţifici: folosiţi în anumite domenii ale ştiinţei: bisturiu, diateză, teoremă etc.

e. cuvintele de argou: sunt folosite de anumite grupuri sociale pentru a nu fi înţelese de cei din jur: mişto, naşpa, a şparli, potol etc.

f. elementele de jargon: sunt folosite de anumite categorii sociale cu scopul de a impresiona: madame, ciao

Îmbogăţirea vocabularului (mijloace interne):

Derivarea este procedeul prin care se formează noi cuvinte cu ajutorul prefixelor şi sufixelor.

Prefixul este sunetul care se ataşează în faţa radicalului unui cuvânt: ne- (nedorit), re- (reface) etc.

Sufixul este sunetul ce se adaugă la finalul radicalului unui cuvânt: sufixe diminutivale ce micşorează obiectul (iţă- copiliţă), sufixe augmentative care măresc obiectul (andru- copilandru).

Derivatele parasintetice sunt cuvintele alcătuite atât cu ajutorul prefixului, cât şi al sufixului (neprimitor).

Familia lexicală este alcătuită din totalitatea cuvintelor obţinute prin derivare, pornind de la un cuvânt de bază (floare: floricică, înflorit, floricea, florar, florărie, florăreasă.).

Câmpul lexical este alcătuit din toate cuvintele legate printr-un sens comun, după obiectele sau stările denumite (câmpul lexical al stărilor sufleteşti: fericire, bucurie, tristeţe, plăcere, satisfacţie, supărare).

Compunerea este procedeul prin care se formează noi cuvinte şi se realizează prin:

– contopire (mai multe cuvinte se unesc într-un singur cuvânt): cumsecade, oriunde, despre, orice).

– alăturare (mai multe cuvinte alăturate formează un singur cuvânt): după-amiază, Oţelu Roşu.

– abreviere: B.C.R., Tarom, CFR.

Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) este procedeul prin care o parte de vorbire trece la altă parte de vorbire: Eu merg. (verb); Mersul e sănătos. (substantiv); Drumul mers fusese greu. (adj.)

Semantica

Se ocupă cu sensurile cuvintelor.

Cuvinte monosemantice – cu un singur înţeles (hard)

Cuvinte polisemantice – cu mai multe înţelesuri (a trece: El trece strada.-traversează; Profesorul trece o notă în catalog.- a pune; A trecut în nefiinţă.- a decedat; A trecut apa. – a înotat; A trecut clasa. – a promovat; A trecut şi peste acest lucru. – a depăşit; A trecut pe la ei. – i-a vizitat; A trecut un an. – s-a dus).

Sensul cuvintelor:

– sensul propriu: Am cules o floare.

– sensul figurat: Este în floarea vârstei.

Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită şi cu sens identic: (a alerga – a fugi).

Antonimele sunt cuvintele cu sens opus: (rece-cald).

Omonimele sunt cuvitele cu aceeaşi formă şi cu sens diferit: (sare – El sare coarda. Eu pun sare în mâncare).

Omofonele (ortograme) sunt cuvinte ce se pronunţă la fel dar se ortografiază diferit: (neam, ne-am).

Omografele sunt cuvintele ce au aceeaşi formă dar care accentuate diferit au alt sens: (lúngi-lungí).

Paronimele sunt cuvinte cu formă asemănătoare: (orar-oral; oroare-eroare; familial-familiar).

Pleonasmul este o greşeală de exprimare: (Coboară în jos. Înoată în apă. Aterizează la sol.).

Calamburul e alcătuit din omonime: (Mama ta de-i vie/Spune-i ca să vie/Pân’ la noi la vie.)

Morfologia

Studiază părţile de vorbire:

Ele pot fi flexibile: verbul, substantivul, articolul, pronumele, adjectivul, numeralul şi neflexibile: adverbul, prepoziţia, conjuncţia, intrjecţia

Părţi de vorbire flexibile:

Verbul

Este partea de vorbire flexiblă care arată acţiunea (a alerga), starea (a sta), existenţa (a deveni).

Verbul îşi schimbă forma după mod, timp, număr, persoană, diateză.

Modurile personale ale verbului:

Modul indicativ (arată o acţiune reală şi are toate timpurile)

Timpul prezent arată o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii:

(eu) citesc, (tu) citeşti, (el, ea) citeşte, (noi) citim, (voi) citiţi, (ei, ele) citesc.

Timpul imperfect este un timp trecut a cărei acţiune este neterminată, are terminaţii:

(eu) citeam, (tu) citeai, (el, ea) citea, (noi) citeam, (voi) citeaţi, (ei, ele) citeau.

Timpul perfect compus arată o acţiune trecută şi terminată, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a avea“ :

(eu) am citit, (tu) ai citit, (el, ea) a citit, (noi) am citit, (voi) aţi citit, (ei, ele) au citit.

Timpul perfect simplu exprimă o acţiune trecută şi terminată, dacă verbul la modul infinitiv se termină cu vocala i, la persoana I, singular se scrie cu doi de i, are şi terminaţii la pers. a II-a, sg.; şi la pl.:

(eu) citii, (tu) citişi, (el, ea) citi, (noi) citirăm, (voi) citirăţi, (ei, ele) citiră.

Timpul mai mult ca perfect exprimă o acţiune trecută, săvârşită înaintea altei acţiuni trecute:

(eu) citisem, (tu) citiseşi, (el, ea) citise, (noi) citiserăm, (voi) citiserăţi, (ei, ele) citiseră.

Timpul viitor arată o acţiune ce se va desfăşura după momentul vorbirii, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a voi“:

(eu) voi citi, (tu) vei citi, (el, ea) va citi, (noi) vom citi, (voi) veţi citi, (ei, ele) vor citi.

Timpul viitor anterior arată o acţiune ce se va întâmpla înaintea altei acţiuni viitoare, se conjugă cu ajutorul verbelor auxiliare „a voi“ şi „a fi“:

(eu) voi fi citit, (tu) vei fi citit, (el, ea) va fi citit, (noi) vom fi citit, (voi) veţi fi citit, (ei, ele) vor fi citit

Timpul viitor popular :

(eu) o să citesc, (tu) o să citeşti, (el, ea) o să citească, (noi) o să citim, (voi) o să citiţi, (ei, ele) o să citească.

Modul conjunctiv ( exprimă o acţiune nerealizată dar care se poate realiza, are două timpuri, prezent şi perfect, se conjugă cu ajutorul conjuncţiei să, iar la timpul perfect şi cu ajutorul verbului auxiliar „a fi“)

Timpul prezent:

(eu) să citesc, (tu) să citeşti, (el, ea) să citească, (noi) să citim, (voi) să citiţi, (ei, ele) să citească.

Timpul perfect:

(eu) să fi citit, (tu) să fi citit, (el, ea) să fi citit, (noi) să fi citit, (voi) să fi citit, (ei, ele) să fi citit

Modul condiţional optativ (exprimă o acţiune dorită şi are două timpuri: prezent şi perfect)

Timpul prezent:

(eu) aş citi, (tu) ai citi, (el, ea) ar citi, (noi) am citi, (voi) aţi citi, (ei, ele) ar citi.

Timpul perfect:

(eu) aş fi citit, (tu) ai fi citit, (el, ea) ar fi citit , (noi) am fi citit, (voi) aţi fi citit, (ei, ele) ar fi citit.

Modul imperativ (exprimă o poruncă, un îndemn, o chemare şi are forme doar pentru persoana a II-a, singular şi plural): a) forma pozitivă: Citeşte! Citiţi! b) forma negativă: Nu citi! Nu citiţi!

La aceste moduri verbul poate îndeplini funcţia sintactică de predicat verbal şi predicat nominal.

Predicatul verbal poate fi exprimat prin verb predicativ.

Predicatul nominal e format din verb copulativ plus nume predicativ. Verbele copulative sunt: a deveni (e tot timpul vb. cop.), a fi (e vb. cop. când nu are înţelesul de a exista, a se afla), a rămâne, a ieşi, a se face, a ajunge, a constitui, a părea, a însemna.

Ex. Eu sunt la şcoală. (vb. pred.); Cerul e senin. (vb. cop.); Aş fi venit. (vb. auxiliar)

Verbele auxiliare ajută la formarea unor moduri şi timpuri compuse, ele sunt: a fi, a avea, a vrea.

Modurile nepersonale ale verbului:

Modul infinitiv (denumeşte acţiunea, precizând numele verbului)

Timp prezent: forma afirmativă: a citi, forma negativă: a nu citi.

Timpul perfect: a fi citit.

Conjugarea unui verb se află punându-l pe acesta la modul infinitiv:

Conjugarea I se termină în a: a dansa, a învăţa.

Conjugarea a II-a se termină în ea: a avea, a bea.

Conjugarea a III-a se termină în e: a merge, a culege.

Conj. a IV-a se termină în i şi î: a munci, a doborî.

Modul gerunziu (prezintă o acţiune în desfăşurare), verbul la acest mod se termină în ând şi ind (citind, învăţând, povestind, mergând).

Modul participiu (exprimă o acţiune suferită de obiect). Verbul la participiu se transformă în adjectiv când însoţeşte un substantiv. Ex. scris, citit, mers,

Modul supin (denumeşte situaţia verbală propusă ca scop): de citit, de scris, pentru completat, se formează de la participiu plus prepoziţii simple sau compuse.

Verbul la modurile nepersonale nu poate îndeplini funcţia sintactică de predicat. El îndeplineşte funcţia sintactică de subiect, nume predicativ, complement, atribut verbal.

Să luăm de exemplu verbul la infinitiv „a citi“: A citi îmi place. subiect; Să şti înseamnă a citi. nume predicativ; Hotărăsc a citi. complement direct; Dorinţa de a citi îl caracterizează. atribut verbal.

Diatezele verbului (este forma pe care o ia verbul în raport cu subiectul gramatical)

Diateza activă: La această diateză subiectul gramatical face acţiunea şi tot el o suferă. Vb. la această diateză poate sta la toate modurile. ( Eu citesc o carte.)

Diateza reflexivă: La această diateză verbele se conjugă ca la diateza activă, dar însoţite de pronumele reflexive în cazul dativ şi acuzativ. Nu are modurile participiu şi supin. ( mod ind. prezent: (eu) mă joc, (tu) te joci, (el) se joacă, (noi) ne jucăm, (voi) vă jucaţi, (ei) se joacă – pron. reflexiv în acuzativ; (eu) îmi imaginez, (tu) îţi imaginezi, (el) îşi imaginează, (noi) ne imaginăm, (voi) vă imaginaţi, (ei) îşi imaginează – pron. reflexiv în dativ.

Diateza pasivă: La această diateză subiectul logic (complementul de agent) face acţiunea şi subiectul gramatical o suferă. Diateza pasivă se formează cu ajutorul verbului auxiliar „a fi“ plus participiul verbului de conjugat. Verbul la această diateză îndeplineşte funcţia de predicat verbal ( mod. ind. prezent: (eu) sunt ascultat, (tu) eşti ascultat, (el) este ascultat, (noi) suntem ascultaţi, (voi) sunteţi ascultaţi, (ei) sunt ascultaţi).

Lecţia a fost citită de elev. (lecţia s. gram. şi elev s. logic)

Caracterul tranzitiv şi intranzitiv al verbelor: Dacă verbele pot primi complement direct sunt tranzitive, iar dacă nu pot primi complement direct sunt intranzitive.

Verbele în timpul conjugării pot fi regulate (a citi) sau neregulate (a fi).

Verbele unipersonale au forme doar pentru persoana III-a: a lătra, a grohăi. Verbele impersonale acţiunea nu e făcută de o anumită persoană: a ploua, a tuna.

Locuţiunile verbale sunt grupuri de cuvinte ce înlocuiesc un verb: a o lua la sănătoasa – a fugi; a fi cu luare aminte – a fi atent, a băga de seama – a observa.

Verbul este nucleul comunicării.

Substantivul

Substantivul este partea de vorbire flexibilă care denumeşte fiinţe, lucruri, etc. (dulap).

Felul substantivului: comune (apă), proprii (Ana, Caransebeş), simple (pâine), compuse (floarea-soarelui, untdelemn), colective au forma de singular la înţeles de plural (tufiş, stol), mobile care îşi formează femininul de la masculin (lup- lupoaică, elev – elevă), epicene care au o singură formă pentru masculin şi feminin (elefant, crocodil), defective de plural (aur, grâu), defective de singular (ochelari, icre).

Genul subst. : masculin (un, doi- băiat), feminin (o, două- elevă), neutru (un, două- tablou)

Cazurile substantivului: O să trec substantivul pădure pe la toate cazurile şi fc. sintactice.

Nominativ:

– subiect: Pădurea are farmec. (cine?, ce?)

– nume predicativ: Brazii devin pădure deasă la maturitate. (determină un verb copulativ)

– atribut substantival apoziţional: Ea, pădurea, îmi place. (care?)

Acuzativ:

– compl. direct: Am văzut o pădure. (pe cine? ce?)

– compl. indirect: Mă gândesc (la) pădurea de brad. (cu cine?, cu ce?, de la cine?, de la de?, pentru cine?, pentru ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?)

– compl. de agent: Izvorul este ascuns (de) pădure.

– compl. circum. de loc: Mă aflu (în) pădure. (unde?)

– compl. circumstanţial de mod: Scrie subiectul legendei (fără) pădurea misterioasă. (cum?)

– complement circumstanţial de timp: Cu pădurea apăru poezia. (când?)

– complement circumstanţial de cauză: A devenit poet de la pădure. (din ce cauză?)

– complement circumstanţial de scop: A mers în excursie (pentru) pădure. (cu ce scop?)

– atribut substantival prepoziţional: Poveştile (despre) pădure îmi plac. (care?, ce fel de?)

– nume predicativ: Ciupercile sunt (de) pădure.

Dativ: (cui?)

– complement indirect: Maria a scris o poezie pădurii.

– nume predicativ: Grădina este (aidoma) pădurii.

Genitiv: (a, ai, al, ale cui?)

– atribut substantival genitival: Murmurul pădurii mă îndeamnă la visare.

– nume predicativ: Copacii sunt ai pădurii.

– subst. în G mai poate îndeplini şi alte funcţii sintactice (ex. CCT: (Din timpul) pădurilor trăiesc legendele; coml. circ. de cauză: (Din cauza) pădurii s-a rătăcit.)

Vocativ: nu are funcţie sintactică

Substantivele în vocativ se izolează prin virgulă de restul propoziţiei. Ex. Pădureo, spune-mi povestea cu zâne!

Forma pe care o ia substantivul în diferite cazuri se numeşte declinare.

Locuţiunile substantivale sunt grupuri de cuvinte ce au înţelesul unui subst. : părere de rău – regret.

Articolul

Este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv.

Felul articolului: hotărât se aşează la sfârşitul substantivului (casa, elevul, băiatului), în unele cazuri stă în faţă (lui Ion); nehotărât se aşează în faţa substantivului (o fată, un copil, unui om); posesiv (genitival) se aşează în faţa subst. şi pron. (A fetei, al băiatului); demonstrativ (adjectival) cel bun.

Articolul proclitic stă în faţa subsantivului (un copil) şi cel enclitic la sfârşitul substantivului (elevul).

Adjectivul

Este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv şi arată însuşirea unui obiect.

Felul adjectivelor:

1. variabile când îşi modifică forma în vorbire

– are două terminaţii şi are patru forme flexionare – la masculin şi feminin, singular şi plural: frumos, frumoasă, frumoşi, frumoase;

– are două terminaţii şi are trei forme flexionare – la feminin şi masculin singular şi o formă pentru ambele genuri la plural: mic, mică, mici.

– are o terminaţie şi două forme flexionare – o singură formă pentru ambele genuri la singular şi o singură formă pentru ambele genuri la plural: mare, mari.

2. invariabile când nu îşi modifică forma în vorbire: gri, eficace.

3. provenite din verb la participiu (lecţia) citită şi din verb la gerunziu (mână) tremurândă

Adjectivul se acordă în gen număr şi caz cu substantivul determinat şi poate îndeplini funcţile sintactice de: atribut adjectival (Băiatul deştept învaţă.); nume predicativ (Fata este frumoasă.)

Gradele de comparaţie ale adjectivului:

1. pozitiv: frumos

2. comparativ: – de inferioritate (mai puţin frumos), – de egalitate (la fel de frumos), – de superioritate (mai frumos).

3. superlativ: – relativ de superioritate: cel mai frumos, – relativ de inferioritate: cel mai puţin frumos; – absolut: foarte frumos, nespus de frumos etc.

Unele adjective nu au grade de comparaţie: viu, veşnic.

Locuţiunile adjectivale grupuri de cuvinte ce se comportă ca un adjectiv: om cu stare-bogat.

Numeralul

Este partea de vorbire flexibilă care arată un număr.

Felul numeralului:

1. cardinal:

a. propriu-zise: unu (simple), treizeci (compuse).

b. multiplicative: înzecit, însutit.

c. distributive: câte unu, câte doi.

d. adverbiale: de două ori, de patru ori.

e. colective: tustrei, tuspatru, toţi cinci, câteşitrei, amândoi.

f. fracţionare: o doime, două pătrimi, trei procente.

2. ordinale (arată ordinea): primul, al doilea, a treia, cel de-al doilea.

Numeralul cu valoare substantivală poate îndeplini funcţia sintactică de: subiect, nume predicativ, complement. (Amândoi se joacă.) Când răspunde la întrebările (câţi? câte? care? ce fel de?) şi determină un substantiv are valoare adjectivală şi îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival. (Doi elevi se joacă.) Numeralul mai poate avea şi valoare adverbială. (A muncit înmiit.)

Pronumele

Este pertea de vorbire flexibilă care ţine locul unui substantiv.

Felul pronumelui:

1. Pronume personal – desemnează persoane şi are forme pentru toate trei persoanele, singular şi plural: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele – caz nominativ; la acuzativ şi dativ se folosesc atât formele accentuate, cât şi cele neaccentuate: pe mine (f. acc. Ac.), mă, m- (f. neacc. Ac.); mie (f. acc. D ), îmi, mi (f. neacc. D). Alte forme a pron. pers. sunt dânsul, dânşii.

2. Pronumele personal de politeţe are forme doar pentru persoana a II-a şi a III-a: dumneata

3. Pronumele reflexiv: f. accentuate: sie, sieşi D, sine Ac.; f. neaccentuate: îşi, şi D, se Ac. La persoana I şi a II-a se folosesc formele neaccentuate ale pronumelui personal pron. reflexiv are aceeaşi persoană şi număr cu verbul: Tu te îmbraci.-p. reflexiv, El te îmbracă. p. personal.

4. Pronumele şi adjectivul pronominal de întărire: masculin (însumi, însuţi, însuşi, înşine, înşivă, înşişi), feminin (însămi, însăţi, însăşi, însene, însevă, însele). Când determină un substantiv devine adjectiv pronominal, se acordă cu acesta în gen număr şi caz, îndeplineşte funcţia sintactică de atribut adjectival.

5. Pronumele posesiv şi adjectivul pronominal posesiv înlocuieşte numărul posesorului şi al obiectului posedat.

Un posesor şi un singur obiect posedat: al meu, a mea, a ta, al tău, al său, a sa.

Un posesor şi mai multe obiecte posedate: ai mei, ai tăi, ale mele, ale tale, ai săi, ale sale.

Mai mulţi posesori şi un singur obiect posedat: al nostru, al vostru, a noastră, a voastră.

Mai mulţi posesori şi mai multe obiecte posedate: ai noştri, ai voştri, ale noastre, ale voastre.

Obs. Pron. a lor, a lui, nu este posesiv, ci personal.

6. Pronumele şi adjectivul pronominal demonstrativ: – de apropiere (acesta, ăsta); – depărtare (acela, ăla, celălalt); – de identitate (acelaşi, aceeaşi); – de diferenţiere (cestălalt), adj. pron. dem. acel elev.

7. Pronumele şi adjectivul pron. interogativ introduce prop. interogative cine? care? ce? cât?

Caz N. Cine merge acolo?; Care vine?

Caz Ac. Pe cine aştepţi?; Pe care ai ascultat?

Caz D. Cui i-ai dat caietul?; Căruia i-ai dat notă?

Caz G. Al cui e caietul?; Al căruia e penarul?

8. Pron. şi adj. pronominal relativ: Pronumele relativ face legătura între propoziţia subordonată şi regenta ei şi au aceeaşi formă ca şi pronumele interogative. (Floarea care îmi place e ghiocelul.)

9. Pronumele şi adjectivul pronominal negativ apare în prop. negative: nimic, nimeni, nicio.

10. Pron. şi adj. pron. nehotărât nu indică precis obiectul înlocuit: unul, altul, oricine, fiecare, toţi.

Părţile de vorbire neflexibile

Adverbul

Definiţie:

Este partea de vorbire neflexibilă care arată o caracteristică a unei acţiuni, stări sau însuşiri.

Determină verbe, adjective sau alte adverbe

Ex. Ea adormi târziu.

Felul adverbului: După formă: – simple: aşa, aici, acasă, bine… – compuse: devreme, niciodată…

După înţeles:

– adverbe de mod: abia, aşa, da, nu…

– adverbe de loc: aici, acolo, sus, departe…

– adverbe de timp: acum, ieri, azi…

– adverbe relative: cum, unde, când, de unde… (apar în prop. exclamative, cu punct)

– adverbe interogative: cum? unde? când? (apar în prop. interogative)

– adverbe nehotărâte: undeva, cumva, oricum, oarecum, oriunde, oricând…

– adverbe negative: nicăieri, deloc, nu…

– adverbe predicative: probabil, fireşte, desigur…

– adverbe comparative: mai, puţin…

– adverbe de mod cantitativ: atât …

Funcţii sintactice:

– complement circumstanţial de loc: unde? S-a oprit aici.

– complement circumstanţial de mod: cum? Vorbeşte corect.

– complement circumstanţial de timp: când? A sosit ieri.

– atribut adverbial: care? Ce fel de? Tema de azi a fost uşoară.

– nume predicativ: Este uşor a scrie. (determină un verb copulativ)

– predicat verbal: Fireşte că vine.

Gradele de comparaţie ale adverbului:

1. pozitiv: greu

2. comparativ:

– de inferioritate: mai puţin greu

– de egalitate: la fel de greu, tot atât de greu

– de superioritate: mai greu

3. superlativ:

– relativ: – de inferioritate: cel mai puţin greu;

– de superioritate: cel mai greu

– superlativ: foarte greu, absolut de greu…

Locuţiunile adverbiale: din când în când

Prepoziţia:

Definiţie: partea de vorbire neflexibilă ce exprimă raportul sintactic de dependenţă în propoziţie. Ea nu are funcţie sintactică.

Feluri:

– simple: la, cu, de, în, pentru… – compuse: de la (prin alăturare), despre, deasupra (prin contopire)

Prepoziţile cer anumite cazuri:

– acuzativ: în, pe, de… A mers la film.

– dativ: graţie, datorită, mulţumită, conform, contrar, potrivit… – Datorită lui a venit.

– genitiv: asupra, contra, împotriva, în spatele, în faţa… Mihai este împotriva lui.

Locuţiunile prepoziţionale: în faţa

Interjecţia

Definiţie. Partea de vorbire neflexibilă prin care se exprimă senzaţii, sentimente, imită zgomote din natură. Unele interjecţii pot avea funcţii sintactice.

Felul: – interjecţii propriu-zise: vai, of…

– onomatopee – imită zgomote din natură: buf, poc,

– sunetele scoase de animale: cip-cirip, cu-cu

– de adresare: măi, mă, bre…

– predicative: iată, uite, hai, marş, zbâr…

Funcţii sintactice:

– subiect: Cip-cirip se aude.

– predicat verbal: Hai acasă!

– complement circumstanţial de mod: Raţa merge lipa-lipa.

– complement direct: Am auzit buum!

– atribut interjecţional:- Zgomote (de) pac-pac se aud.

– nume predicativ: E vai de el.

Conjuncţia

Definiţie: Este partea de vorbire neflexibilă ce exprimă raportul de coordonare în propoziţie şi de coord. şi subordonare între prop. unei fraze:

Felul:

– simple: că, şi,

– compuse: ca să, fiindcă.

Coordonatoare: leagă două propoziţii sau părţi de propoziţie de acelaşi fel.

Ion şi Ioana dansau. Am citit / şi am scris./

– coordonatoare copulative: şi, nici, precum şi.

– coordonatoare adversative: dar, iar, însă, ci.

– coordonatoare disjunctive: – ori, sau, fie.

– coordonatoare conclusive: deci, aşadar, prin urmare.

Subordonatoare: introduc diferite tipuri de subordonate: să, că, dacă, ca să, căci, deoarece …

Locuţiunile conjuncţionale: din cauză că

Sintaxa

Se ocupă cu studiul părţilor de propoziţie şi al propoziţilor într-o frază.

Prop. principale nu depind de altă propoziţie, prop. secundare depind de alte propoziţii. Prop. subordonate depind de prop. regente. Coordonarea se poate realiza între propoziţii de acelaşi fel: prin virgulă (juxtapunere); prin conjuncţii coordonatoare copulative, disjunctive, adversative, conclusive şi, dar, iar, însă, ci, sau, ori, fie, deci, aşadar. Prop. subordonatoare sunt introduse de conj. subordonatoare: că, să, dacă, căci, deşi, dacă, ca să; pron. şi adj. pron. relative şi nehotărâte: care, oarecare; adverbe relative şi nehotărâte: unde, cum, când, oriunde, oareunde.

Prop. pot fi:

Necircumstanţiale:

1. Predicativă (PR) ţine loc de nume predicativ pentru verbul copulativ din regentă.

Problema este cine vine.

2. Subiectivă (SB) ţine loc de subiect pt. prop. regentă. Se zice că nu vine.

3. Atributivă (AT) (care? Ce fel de?); Am citit o carte care îmi place.

4. Completivă directă (CD) (pe cine? Ce?), după un vb. Tranzitiv; Am hotărât ce facem.

5. Completivă indirectă (CI) Mă gândesc ce voi face. (la ce mă gândesc?)

Circumstanţiale:

1. Prop. circum. de loc sau locală (CL) (unde?) Merg unde eşti tu.

2. Prop. circum. de timp sau temporală (CT) (când?) Când nu te aştepţi, atunci vine.

3. Prop. circum. de mod sau modală (CM) (cum?) Aleargă cum poate.

4. Prop. circum. de cauză sau cauzală (CZ) (din ce cauză?) Învaţă, fiindcă are teză.

5. Prop. circum. de scop sau finală (CS) (cu ce scop?) Du-te ca să vezi.

6. Prop. circum. condiţională (CDŢ) (cu ce condiţie?) Vei reuşi, dacă înveţi.

7. Prop. circum . concesivă (CV) (în ciuda cărui fapt?) Vino, deşi e târziu.

8. Prop. circum. consecutivă (CNS) (care este urmarea faptului că?) A mers mult, încât a obosit.

Contragerea este procedeul prin care o propoziţie este înlocuită cu partea de propoziţie corespunzătoare. Mă hotărăsc să învăţ. – Mă hotărăsc a învăţa. Expansiunea constă în transformarea unei părţi de propoziţie în propoziţia corespunzătoare.

Prop. incidentă se izolează între virgule şi reprezintă o comunicare suplimentară. Învăţ, spune ea.

Material realizat de

prof. Popescu Ana-Cristiuna

B. NOŢIUNI DE TEORIE A LITERATURII

1. Procedee artistice

I. Figuri de stil:

– epitetul (Arată însuşirea unui lucru.) avem epitete ale substantivului: fată frumoasă şi epitete ale verbului: trece călduros).

– comparaţia (Un termen e comparat cu alt termen.) Nisipul arde ca focul.

– metafora (Este o jumătate de comparaţie, o structură cu sens figurat.) Pe cer a apărut regina nopţii. Sufletul ei a prins aripi.

– personificarea: Un obiect primeşte însuşiri omeneşti. ( Vântul îşi cântă povestea.)

– hiperbola exagerare a trăsăturilor („Şi Vodă-i un munte.“ G.Coşbuc).

– antiteza – pune în opoziţie două lucruri (El este cuminte, ea e neastâmpărată.).

– repetiţia (Vine repede, repede.)

– enumeraţie (Ador cerul, stelele, luna şi soarele.)

– inversiunea schimbarea topicii cuvintelor: mare problemă în loc de problemă mare.

– asonanţa repetarea voclelor dintr-un vers, aliteraţia repetarea consoanelor dintr-un vers.

II. Imagini artistice:

– o imagine cromatică: Verdele ierbii îmi place.

– o imag. olfactivă: Are un parfum suav.

– o imag. auditivă: Vorbeşte cu ei.

– o imag. vizuală: E un tablou superb)

– o imag. motorie: Aleargă cât îl ţin picioarele.

2. Modurile de expunere:

descrierea – prezentarea unui tablou din natură, obiect etc.

dialogul comunicarea dintre două sau mai multe personaje.

naraţiunea povestirea, a nara = a povesti, se relatează întâmplări.

monologul prezentarea unui punct de vedere în faţa altora, vorbirea unui personaj cu sine însuşi.

3. Genuri şi specii literare

A. genul liric

– trăsături: exprimarea în mod direct a sinelui, a sentimentelor, prezenţa eului liric (eul liric = autorul), mărcile eului liric sunt pronumele şi verbele la persoana I singular şi plural, descrierea e modul de expunere, apar procedee artistice, versificaţia, nu apare naraţiunea şi nu apar personaje.

Specii literare aparţinând genului liric:

Pastelul: specie lirică în versuri în care se prezintă cu ajutorul descrierii un tablou din natură. Moduri de expunere: descrierea şi monologul liric.

Idila-pastel: specie lirică în versuri în care se îmbină armonios tema dragostei cu tema naturii.

Imnul: specie lirică care aduce un omagiu unei ţări, unui conducător, divinităţii.

Doina: specie a liricii populare.

Versificaţia

Tipuri de rimă: monorimă când toate versurile rimează între ele; împerecheată când versul unu rimează cu doi şi trei cu patru; îmbrăţişată când versul unu rimează cu patru şi doi cu trei; încrucişată când versul unu rimează cu trei şi doi cu patru, imperfectă.

Măsura unui vers constă în numărul de silabe al acestuia.

Ritmul trohaic prima silabă accentuată, a doua neaccentuată, iambic – prima silabă neaccentuată, a doua accentuată, amfibrah, o silabă accentuată şi două nu, piciorul metric la ritmul trohaic şi iambic e de două silabe, la amfibraf trei sau patru silabe.

Tipuri de strofă:

– cu un vers: monovers, cu două versuri: distih, cu trei versuri: terţină, cu patru versuri: catren, cu cinci versuri: cvinarie sau cvintet, cu şase versuri sextină, cu şapte versuri: septină, cu opt versuri: octet, cu mai multe versuri polimorfă.

B. genul epic

Trăsături:

– cuprinde totalitatea operelor în care un narator povesteşte întâmplări puse pe seama personajelor, scriitorul îşi transmite în mod indirect gândurile şi sentimentele, prezenţa naratorului, prezenţa personajelor, moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul, indicii spaţio-temporali sunt adverbele şi locuţiunile adverbiale de timp şi de loc, substantive ce exprimă circumstanţe temporale ca nume de locuri.

– opera epică poate să fie structurată pe momentele subiectului:

– expoziţiunea: situaţia iniţială (locul, timpul şi personajele).

– intriga: momentul ce declanşează desfăşurarea acţiunii.

– desfăşurarea acţiunii: relatarea întâmplărilor.

– punctul culminant: momentul de maximă tensiune.

– deznodământul: finalul.

Specii literare aparţinând genului epic:

1. basmul

– specie epică în proză în care se relatează întâmplări fantastice puse pe seama unor personaje cu însuşiri suprananaturale, pozitive şi negative.

– apare conflictul dintre forţele binelui şi a răului, binele câştigând în final.

– apar formule de început: a fost odată ca niciodată, mediane: că-nainte mult mai este, finale: şi-am încălecat pe-o şea şi v-am spus povestea aşa.

– apar numere magice, fatidice: trei, şapte, nouă.

– apar obiecte magice: oglinda, piaptănul.

– metamorfoza: posibilitatea ca eroul să primească altă înfăţişare, de plantă, animal etc.

– probele iniţiatice.

– basmul popular are caracter oral, anonim, colectiv, tradiţional.

2. schiţa

– specie epică în proză, de întindere mică, acţiune simplă ce prezintă un singur episod din viaţa unui personaj, acţiunea se desfăşoara pe timpul a câtorva ore, cel mult o zi, mod de expunere naraţiunea împletită cu dialogul, personaje negative cu trăsături morale ce trebuiesc corectate.

3. fabula

– specie epică în versuri sau proză, conţine o povetire alegorică cu caracter moralizator.

– sunt satirizate defecte omeneşti cu scopul de a le îndrepta.

– personajele fabulei: animale, plante, obiecte personificate.

– existenţa unei morale.

4. nuvela

– specie epică în proză, mai mare ca schiţa, mai mică decât romanul, cu un singur fir narativ, accentul căzând asupra personajelor şi nu asupra acţiunii, moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul.

5. romanul

– specie epică în proză de mare întindere cu mai multe fire narative, personaje principale, secundare şi episodice, moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul.

6. balada

– specie epică în versuri cu acţiune eroică sau fapte neobişnuite din trecut, în care intervin elemente fabuloase, personajele înzestrate cu puteri supranaturale sunt prezentate în antiteză sau cu ajutorul hiperbolei moduri de expunere: naraţiunea care se împleteşte cu descrierea şi dialogul.

C. genul dramatic

– cuprinde totalitatea operelor destinate reprezentării pe scenă: comedii şi tragedii.

Comedia – specie a genului dramatic, structurată pe acte şi scene, poate să fie prezentată pe scenă.

4. Textul literar

– are caracter sau statut ficţional fiind o plăsmuire a imaginaţiei.

– se îmbină realitatea cu ficţiunea.

– apar moduri de expunere, personaje, procedee artistice, autorul, aparţin diferitelor genuri şi specii literare.

5. Textul nonliterar

– este rezultatul observării realităţii, are caracter nonficţional, nu are moduri de expunere, procedee artistice, prezintă date obiective, clare.

– texte nonliterare: texte de lege, reţete, prospecte de medicamente, ghiduri turistice, aunţuri publicitare, reclame, articole de ziar, ştiri.

Material realizat de

prof. Popescu Ana-Cristiuna

9. LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ – TESTE

TEST – PĂRŢILE PRINCIPALE DE PROPOZIŢIE

PREDICATUL

Predicatul este _________________ care atribuie subiectului o acţiune.

Răspunde la întrebarea ______________.

Felul predicatului:

I. Predicat ________________________

II. Predicat _______________________

Predicatul verbal poate să fie exprimat prin:

1. verb predicativ ex. ___________

2. locuţiune verbală predicativă ex. ___________________________.

3. _____________ex. hai, uite, iată etc.

4. _____________ex. probabil, fireşte, desigur etc.

Predicatul nominal este alcătuit din ___________________________ .

1. a deveni este întotdeauna _________ ex._____________________ .

2. a fi este verb copulativ când nu are înţelesul de _________________ .

a fi verb copulativ __________________ verb pred. ______________ .

3. a ajunge vb cop __________________ verb pred. ______________ .

4. a rămâne vb. cop. ________________ verb pred. _______________ .

5. a ieşi vb. cop. ___________________ verb pred. _______________ .

6. a se face vb. cop. _________________ verb pred. _______________ .

7. a părea vb. cop. __________________ verb pred. _______________ .

Numele predicativ poate să fie exprimat prin:

1. ____________ El devine student.

2. ____________ Caietul este a lui.

3. adjectiv ex. _____________________

4. numeral ex. _____________________

5. adverb ex. ______________________

6. interjecţie ex. ____________________

7. verb nepersonal ex. _______________

8. locuţiune ________ ex. ____________

SUBIECTUL

Subiectul este partea principală de propoziţie despre care se spune ceva cu ajutorul _______________. Răspunde la întrebările «___________», «___________»

Subiectul gramatical arată cine este autorul acţiunii şi stă în cazul __________.

Felul subiectului

A. Subiect Exprimat _____________în propoziţie.

1 __________ S-a ivit o fată.

2 __________ Gheorghe, Ion şi Pătru la coasă au plecat, zise Măriuca.

Subiectul poate să fie exprimat prin:

1. substantiv __________ ex. _______________________.

2. substantiv __________ ex. _______________________.

3. pronume ex. __________________________________.

4. numeral ex. _____________________________

5. verb nepersonal ex. _______________________

6. locuţiune _______ ex. _____________________

7. interjecţie ex. ___________________________

B. Subiect _________________ > nu apare în propoziţie.

1 inclus verbul este la persoana I şi a II-a. Ex. ________________

2 subînţeles verbul este la persoana a III-a. Ex. ______________

C. Subiect _______> nu se poate preciza persoana. Ex. S-a comunicat la radio.

Subiectul nu se desparte niciodată prin virgulă de predicat şi poate sta atât în faţa predicatului cât şi ______________.

Potrivirea dintre subiect şi predicat spre a putea realiza comunicarea logică se numeşte __________

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test – Fonetică, Vocabular, Semantică

A. Teorie.

Fonetica este ştiinţa ce se ocupă cu studiul __________ unei limbi.

Sunetul este cea mai ________unitate a limbii. Sunetele limbii române sunt:

– vocale: ______________ (______pot forma singure o silabă, ex. a-mar)

– semivocale: e, i, o, u (când apar lângă ________ în aceeaşi silabă, ex. soa-re)

– consoane: ______________________ (nu pot forma singure ___________)

Grupuri de sunete:

1. Diftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi ___________în aceeaşi _________. ex. ___________

2. Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr-o vocală şi _________ semivocale în aceeaşi silabă . ex. ___________

3. Hiatul apare între _____ vocale alăturate ce fac parte din silabe diferite ex. ___ .

Grupuri de litere:

Grupurile ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi urmate de o vocală alcătuiesc un singur sunet şi urmate de o consoană alcătuiesc ________ sunete (ceară- 5l,4s; circ- 4l,4s; gheaţă- 6l,4s; ghindă- 6l,5s). Când sunt la finalul cuvâtului, grupurile menţionate se comportă ca în prezenţa unei _______(ureche- 6l,4s; atinge- 6l,5s). Unele litere x, w reprezintă ________ sunete (excursie- 8l,9s; x-cs).

Cuvinte monosilabice alcătuite dintr-o singură ________________ (sac)

Cuvinte plurisilabice alcătuite din mai __________ silabe (co-me-di-e).

Vocabularul (lexicul) cuprinde totalitatea _______________dintr-o limbă.

Structura vocabularului:

1. Fondul principal lexical cuprinde cuvintele cele mai ________ în comunicare de la care se pot forma _________ cuvinte prin derivare, compunere, conversiune (om, apă, a alerga, că, în, iar, frumos, eu, trei…)

2. Masa vocabularului cuprinde restul cuvintelor care pot fi structurate astfel:

a. arhaisme: cuvinte __________ care nu se mai folosesc: ex. ___________.

b. regionalisme: cuv. folosite în anumite ___________ ale ţării: curechi, păpuşoi etc. (cuvinte populare: a se pitula)

c. neologismele: cuv. noi, _________ din alte limbi (mijl. externe de îmbogăţire a vocab.): astru, stres, solitar etc.

d. termenii tehnico-ştiinţifici: folosiţi în anumite domenii ale ______

e. cuvintele de argou: sunt folosite de anumite grupuri sociale pentru ______de cei din jur: ex. ___________.

f. elementele de jargon: sunt folosite de anumite categorii sociale cu scopul de a impresiona: ex. ___________

Îmbogăţirea vocabularului (mijloace interne):

Derivarea este procedeul prin care se formează noi cuvinte cu ajutorul prefixelor şi ________.

Prefixul este sunetul care se ataşează ___________ radicalului unui cuvânt: ne- (nedorit), re- (reface)

Sufixul este sunetul ce se adaugă ____________ radicalului unui cuvânt: sufixe diminutivale ce ________ obiectul (iţă- copiliţă), sufixe augmentative care _______ obiectul (andru- copilandru).

Derivatele ________sunt cuvintele alcătuite atât cu ajutorul prefixului, cât şi al sufixului (neprimitor)

Familia lexicală este alcătuită din totalitatea cuvintelor obţinute prin derivare, pornind de la un cuvânt de bază (floare _________________________)

Câmpul lexical este alcătuit din toate cuvintele legate printr-un sens comun, după obiectele sau stările denumite (câmpul lexical al stărilor sufleteşti: ____________________________________

Compunerea este procedeul prin care se formează noi cuvinte şi se realizează prin:

– contopire (mai multe cuvinte se unesc într-un singur cuvânt): ex. ___________

– alăturare (mai multe cuvinte alăturate formează un singur cuvânt): ex. _______

Schimbarea valorii gramaticale (conversiunea) este procedeul prin care o parte de vorbire __________ la altă parte de vorbire: Eu merg. (verb); Mersul e sănătos. (substantiv); Drumul mers fusese greu. (Adj.)

Semantica

Se ocupă cu sensurile cuvintelor.

Cuvinte monosemantice cu ______ un singur înţeles (hard)

Cuvinte polisemantice cu mai ____ înţelesuri

Sensul cuvintelor:

– sensul __________: Am cules o floare.

– sensul _____________: Este în floarea vârstei.

Sinonimele sunt cuvintele cu formă diferită şi cu sens ________: ex. _________.

Antonimele sunt cuvintele cu sens _______________: ex. _________________

Omonimele sunt cuvitele cu aceeaşi formă şi cu sens ________: ex. ______

Omofonele (ortograme) sunt cuvinte ce se pronunţă la fel dar se ____ diferit. (neam, ne-am).

Omografele sunt cuvintele ce au aceeaşi formă dar care accentuate diferit au ________ sens: (lúngi-lungí).

Paronimele sunt cuvinte cu _____ asemănătoare: (orar-oral; oroare-eroare; familial-familiar).

Pleonasmul este o ________ de exprimare: (Coboară în jos. Înoată în apă. Aterizează la sol.).

Calamburul e alcătuit din _________: (Mama ta de-i vie/Spune-i ca să vie/Pân’ la noi la vie.)

B. Exerciţii.

1. Precizaţi ce fenomene fonetice înâlniţi în cuvintele de mai jos (grupuri de sunete sau litere): toamnă, fonetice, acelea, sfătuiau, bântuiau, chinuite, plângeri, cinste, frumoasă, aicea, rochia, noroi, noi, toate, întortochiate, joace, crăiasă, ploioasă.

2. Precizaţi cum s-au format cuvintele: deodată, copiliţă, nefiresc, oricând, cumsecade, Oţelu Roşu, BCR, fugarul, împădurit.

3. Precizaţi sinonimele cuvintelor: a se gândi, epuizat, vise, a spune, bucurie, prieten.

4. Precizaţi antonimele cuvintelor: hotărât, veselie, a cădea, a râde, niciunul, uşor.

5. Alcătuiţi enunţuri cu omonimele cuvintelor: ceară, vinete, păr.

6. Alcătuiţi enunţuri cu următoarele paronime: eminent/iminent.

7. Alcătuiţi enunţuri cu următoarele omofone: nai, n-ai.

8. Alcătuiţi enunţuri cu următoarele omografe: déşi, deşí.

9. Identifică pleonasmul: Poteca se bifurca în două şi nu ştia pe unde s-o apuce.

10. Sublinează cu o linie cuvintele monosemantice şi cu două linii cele polisemantice: băi, despre.

11. Sublinează cu o linie arhaismele cu două linii regionalismele, cu trei linii cuvintele de argou şi cu patru linii neologismele: spahii, eternitate, cucuruz, şpagă.

12. Desparte în silabe cuvintele: deodată, despre, inegal, omucidere, vreodată, preşcolar.

13. Precizaţi din ce parte a vocabularului fac parte cuvintele părădaisă, agă, mişto, simbol, pădure (fondul principal lexical sau masa vocabularului arhaisme, regionalisme, neologisme, argoul).

14. Găsiţi grupurile de sunete (diftong, triftong, vocale în hiat) din cuvintele: seară, cooperare, iertare, leoaică, creioane, idee, poiană, izvoare, aveau, poet.

15. Câte litere şi sunete au cuvintele: cinema, ceas, chiuvetă, ghem, frige.

16. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului pădure (cinci derivate)

17. Alcătuieşte enunţuri în care cuvintele scris, mers, învăţat, desenat, filmat să fie pe rând: substantive, adjective, verbe.

18. Alcătuieşte câmpul lexical al animalelor, florilor, părţilor de vorbire, scriitorilor români.

19. Identifică tautologiile: Mama-i mamă, casa-i casă, copilul, copil o viaţă.

20. Alcătuieşte enunţuri în care să arăţi omonimia cuvântului o.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test teorie literară

Ce procedee artistice (figuri de stil epitet, comparaţie, personificare, repetiţie, enumeraţie şi imagini artistice vizuale, auditive, cromatice, olfactive sau motorii) întâlniţi în următoarele enunţurile de mai jos:

a. Pădurea suspina şi îşi spunea povestea vântului.

b. Florile copacilor erau albe ca zăpada.

c. Fete frumoase şi flori parfumate se zăreau pe câmpia înverzită.

d. Repede, repede adunau mere, nuci şi struguri.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST – VERBUL

A. Teorie, modurile personale.

Este partea de vorbire ________ care arată ________(a alerga), _______ (a sta), ________ (a deveni)

Verbul îşi schimbă forma după mod, ________, număr, persoană, diateză.

Modurile personale ale verbului:

Modul indicativ (arată o acţiune reală şi are _________ timpurile)

Timpul prezent arată o acţiune ce se desfăşoară în momentul vorbirii:

(eu) citesc, (tu) ______ (el, ea) citeşte, (noi) _____ (voi) citiţi, (ei, ele) ______

Timpul imperfect este un timp ___ a cărei acţiune este neterminată, are terminaţii:

(eu) citeam, (tu) _____ (el, ea) citea, (noi) _______ (voi) ______ (ei, ele) citeau

Timpul perfect compus arată o acţiune _____ şi terminată, se conjugă cu ajutorul verb. auxiliar „a avea“ :

(eu) ______, (tu) _____, (el, ea) a citit, (noi) _____, (voi) aţi citit, (ei, ele) _____

Timpul perfect simplu exprimă o acţiune trecută şi terminată, dacă verbul la modul infinitiv se termină cu vocala i, la persoana I, singular se scrie cu doi de i , are şi terminaţii la pers. a II-a, sg.; şi la pl.:

(eu) citii, (tu) ______, (el, ea) citi, (noi) citirăm, (voi) citirăţi, (ei, ele) ______

Timpul mai mult ca perfect exprimă o acţiune trecută, săvârşită înaintea altei acţiuni ______:

(eu) citisem, (tu) _____, (el, ea) citise, (noi_____, (voi) ______, (ei, ele) citiseră

Timpul viitor arată o acţiune ce se va desfăşura după momentul vorbirii, se conjugă cu ajutorul verbului auxiliar „a voi“:

(eu) _____, (tu) ______ (el, ea) va citi, (noi) ______, (voi) _____, (ei, ele) vor citi

Timpul viitor anterior arată o acţiune ce se va întâmpla înaintea altei acţiuni viitoare, se conjugă cu ajutorul verbelor auxiliare „a voi“ şi „a fi“:

(eu) ___, (tu) ____, (el, ea) _____, (noi) _____, (voi) ______, (ei, ele) vor fi citit

Timpul viitor popular :

(eu) ____, (tu) _____, (el, ea) _____, (noi) _____, (voi) _____, (ei, ele) o să citească

Modul conjunctiv ( exprimă o acţiune nerealizată dar care se poate realiza, are două timpuri, prezent şi perfect, se conjugă cu ajutorul conjuncţiei să, iar la timpul perfect şi cu ajutorul verbului auxiliar „a fi“)

Timpul prezent:

(eu) să citesc, (tu) ________, (el, ea) să citească, (noi) ________, (voi) să citiţi, (ei, ele) ______

Timpul perfect:

(eu) să fi citit, (tu) să fi citit, (el, ea) ________, (noi) să fi citit, (voi) să fi citit, (ei, ele) ____________

Modul condiţional optativ (exprimă o acţiune dorită şi are două timpuri: prezent şi perfect)

Timpul prezent:

(eu) aş citi, (tu) _____, (el, ea) ar citi, (noi) ____, (voi) ______, (ei, ele) ar citi

Timpul perfect:

(eu) aş fi citit, (tu) ____, (el, ea) ar fi citit , (noi) _______, (voi) _____, (ei, ele) ar fi citit

Modul Imperativ: ________, _________

B. Exerciţii:

1. Alcătuieşte trei enunţuri în care verbul a fi să îndeplinească valori morfologice diferite.

2. Precizează modul şi timpul, persoana, numărul, diateza şi conjugarea verbelor: am desenat, să citesc, mersesem, îşi plânseră, rămâneam, aş picta, dansează, vor înţelege, o să înveţi, a fost certată, să fi auzit, venişi, începurăm, se plimbă.

3. Treceţi verbele a citi şi a culege pe la toate modurile nepersonale.

4. Precizează funcţia sintactică a verbului a citi din enunţurile de mai jos. Perecizează şi modul acestuia:

A citi îmi place.

Să şti înseamnă a citi.

Hotărăsc a citi.

Dorinţa de a citi îl caracterizează.

A înţeles fără a citi.

5. Alcătuieşte câte un enunţ în care verbul a alerga la modul gerunziu să îndeplinească fc. sint. de: CCM şi CCT.

6. Alcătuieşte câte un enunţ în care să ai un adjectiv provenit dintr-un verb la modul gerunziu, respeciv unul provenit dintr-un verb la modul supin.

7. Precizează felul următoarelor verbe (personale, impersonale sau unipersonale): mergeam, cântă, a lătrat, mieunau, plouă, ninge, desenează, cotcodăcea, fulgera.

8. Subliniaţi cu o linie verbele copulative, cu două linii verbele predicative şi încercuiţi verbele auxiliare: am citit, ar deveni, este (în grădină), era şofer, vorbeşte, rămâne şomer, rămâne (la bunici), ajunge medic, ajunge (la cinema), va învăţa, voi fi mers, se face (popă).

9. Analizează predicatele nominale din enunţurile:

Cerul este senin.

El devenise profesor.

Am ajuns preot.

Voi rămâne repetent.

Părea frumoasă, în ciuda tristeţii.

10. Analizează verbele la moduri nepersonale din fraza: Ieşind în faţa clasei, începuse să spună povestea fără a sta pe gânduri, hotărât să primească notă de trecere, căci situaţia lui la învăţătură lăsa de dorit.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST – SUBSTANTIVUL

Substantivul este partea de vorbire _________care denumeşte fiinţe, lucruri, etc. (dulap).

Felul substantivului: comune (apă), ____(Ana, Caransebeş), simple (______), compuse (________), colective au forma de singular la înţeles de ______ (tufiş, stol), mobile care îşi formează femininul de la _______(lup- lupoaică, elev – elevă), epicene care au o singură formă pentru masculin şi feminin (__________), defective de plural (____________), defective de _________ (ochelari, icre).

Genul subst. : _____ (un, doi- băiat), feminin (o, două- elevă), neutru (_______)

Cazurile substantivului: Trece substantivul pădure pe la toate cazurile şi fc. sintactice.

Nominativ:

– ________: Pădurea are farmec. (cine?, ce?)

– nume predicativ: Brazii devin pădure deasă la maturitate. (determină un verb ________)

– atribut substantival apoziţional: Ea, pădurea, îmi place. (____________)

Acuzativ:

– compl. direct: Am văzut o pădure. (_______________)

– _____________: Mă gândesc (la) pădurea de brad. (cu cine?, cu ce?, de la cine?, de la de?, pentru cine?, pentru ce?, la cine?, la ce?, despre cine?, despre ce?)

– compl. de agent: Izvorul este ascuns (de) pădure. (___________________)

– compl. circum. de loc: Mă aflu (în) pădure. (________________________)

– _____________: Scrie subiectul legendei (fără) pădurea misterioasă. (cum?)

– complement circumstanţial de timp: Cu pădurea apăru poezia. (____________)

– complement circumstanţial de cauză: A devenit poet de la pădure. (___________________)

– complement circumstanţial de scop: A mers în excursie (pentru) pădure. (______________)

– _________ substantival prepoziţional: Poveştile (despre) pădure îmi plac. (care?, ce fel de?)

– nume _________________: Ciupercile sunt (de) pădure.

Dativ: (cui?)

– complement _________________: Maria a scris o poezie pădurii.

– nume predicativ: Grădina este (aidoma) pădurii.

Genitiv: (a, ai, al, ale cui?)

– ______________________: Murmurul pădurii mă îndeamnă la visare.

– nume predicativ: Copacii sunt ai pădurii.

– subst. în G mai poate îndeplini şi alte funcţii sintactice (ex. CCT: (Din timpul) pădurilor trăiesc legendele; coml. circ. de cauză: (Din cauza) pădurii s-a rătăcit.)

Vocativ nu are funcţie sintactică

Substantivele în vocativ se izolează prin _____________ de restul propoziţiei. Ex. Pădureo, spune-mi povestea cu zâne.

Forma pe care o ia substantivul în diferite cazuri se numeşte declinare.

Articolul

Este partea de vorbire flexibilă care însoţeşte un substantiv.

Felul articolului: hotărât se aşează la __________ substantivului (casa, elevul, băiatului), în unele cazuri stă în faţă (lui Ion); nehotărât se aşează __________ substantivului (o fată, un copil, unui om); posesiv (genitival) se aşează în faţa subst. şi pron. (A fetei, al băiatului); demonstrativ (adjectival) cel bun.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST PRONUMELE

1. Ilustraţi următoarele funcţii sintactice ale pron personal el:

Subiect, nume predicativ, CD, CI în D, CCL, CCT, CCM, complement de agent, atribut pronominal.

2. Completaţi spaţile libere cu formele neaccentuate ale pron. pers.

Pe ea…….cheamă la ei.

Ţie……spune numai vorbe dulci.

Pe voi…..a trimis la teatru.

Lor…….a spus deja despre olimpiadă.

Pe mine……..privesc cu teamă.

Nouă…….se comunică notele.

3. Alcătuiţi enunţuri în care pron. interogativ care să fie trecut pe la cazurile: N, Ac, D, G.

4. Alcătuiţi enunţuri în care acesta să fie pe rând pronume şi adjectiv pronominal.

5. Completaţi spaţile libere cu adjective pronominale de întărire.

Maria _________ a mers la şcoală.

Eu (fem.) ________ am fost la piaţă.

Tu (masc.) ________ ai citit lecţia.

Băieţii ________ se joacă.

Voi (fem.) ________ aţi fost în excursie.

6. Analizează morfologic şi sintactic cuvintele subliniate din următoarele enunţuri:

Toţi au mers la părinţii tăi. Nimic nu i-a liniştit pe aceia.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Model de subiect pentru olimpiada de limba şi literatura română

Cls. a VIII-a.

Iubito-mbogăţeşte-ţi cântăreţul,

mută-mi cu mâna ta în suflet lacul,

şi ce mai vezi, văpaia şi îngheţul,

dumbrava, cerbii, trestia şi veacul.

Cum stăm în faţa toamnei, muţi,

sporeşte-mi inima, c-o ardere, c-un gând.

Solar e tâlcul ce tu ştii oricând

atâtor lucruri să-mprumuţi.

O, lumea, dacă nu-i o amăgire,

ne este un senin veşmânt.

Că eşti cuvânt, că eşti pământ,

nu te dezbraci de ea nicicând.

O, lumea e albastră haină,

în care ne cuprindem, strânşi în taină,

ca vara sângelui să nu se piardă,

ca vraja basmului mereu să ardă.

Lucian Blaga,Vara Sfântului Mihail

(Vară de noiembrie)

Nu mă-ntreba nimic în noaptea asta

Nici cât e ceasul, nici ce gânduri am,

Mai bine lasă-mă să-nchid fereastra,

Să n-aud frunzele cum cad din ram.

Fă focul şi preumblă-te prin casă.

Fără să spui nimic, nici un cuvânt.

Vreau să mă simt la tine ca acasă,

Să n-aud frunzele cum zboară-n vânt.

Învăluită-n straie de culcare,

Aşează-mi-te-alăturea c-un ghem

Şi deapănă mereu, fără-ncetare

Să n-aud frunzele sub paşi cum gem.

Fereşte-mă în preajma ta de vasta

Urgie-a toamnei care bântuie

Şi nu mă întreba în noaptea asta

De ce mă înspăimântă frunzele.

Radu Stanca, Nu mă-ntreba

Alege una dintre variantele de subiect propuse mai jos şi răspunde corect tuturor cerinţelor formulate în sarcinile de lucru. (90 de minute)

VARIANTA I

a.) Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte)

1. Precizează care este mesajul poeziilor. (4 p.)

2.Explică în maxim zece rânduri valoarea stilistică a verbelor din ambele poezii. (12 p.)

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere mesajul operelor, mărci ale prezenţei eului liric în poezii, mod de expunere, procedee artistice şi utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din ambele poezii.

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două poezii, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puțin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvenţe din textele propuse: lacul, albastră haină, vraja basmului, senin veşmânt, suflet, toamnă.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– propunerea unui titlu sugestiv ;

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

– utilizarea descrierii ca mod de expunere;

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate ;

– valorificarea valorii expresive a părților de vorbire într-un text descriptiv.

– respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat.

REDACTARE (pentru ambele compuneri II și III: 14 puncte)

b) practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele toamnă şi noapte să fie utilizate cu sens figurat.

(4 p.)

2.Alcătuieşte câte un enunţ care să ilustreze omonimia cuvintelor gem şi care din poezia Nu mă-ntreba… 6p

c) elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Precizează valorile morfologice ale lui o din „O, lumea, dacă nu-i o amăgire.“ (6 p.)

2. Transcrie o propoziţie principală şi una secundară din poezia lui Lucian Blaga. (6 p.)

3. Dă exemple de patru expresii care să conţină cuvântul foc.(8 p.)

10 puncte se acordă din oficiu

VARIANTA a II-a

a.) Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte)

1. Precizează două caracteristici comune ale celor două poezii propuse. (4 p.)

2. Explică în maxim 10 rânduri semnificaţia titlului ambelor poezii. (12 p.)

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere mesajul operelor, mărci ale prezenţei eului liric în poezii, mod de expunere, procedee artistice şi utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din ambele poezii.

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două poezii, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puțin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvenţe din textele propuse: lacul, albastră haină, vraja basmului, senin veşmânt, suflet, toamnă.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– propunerea unui titlu sugestiv ;

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

– utilizarea descrierii ca mod de expunere;

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate ;

– valorificarea valorii expresive a părţilor de vorbire într-un text descriptiv;

– respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat acestui tip de compunere.

REDACTARE (pentru ambele compuneri II și III: 14 puncte)

b) practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Transcrie din a doua poezie un cuvânt care să conţină diftong şi un cuvânt derivat (4 p.)

2. Alcătuieşte un enunţ cu omograful cuvântului haină „O, lumea e albastră haină“6p

c) elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Explică semnificaţia sintagmei senin veşmânt (6 p.)

2. Transcrie o propoziţie principală şi una secundară din poezia lui Radu Stanca. (6 p.)

3. Arată polisemia cuvântului a cădea, patru enunţuri.((8 p.)

10 puncte se acordă din oficiu

Barem de corectare şi notare

VARIANTA I

a.) Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte)

1. Precizează care este mesajul poeziilor. (4 p.) Se acordă (2 p) pentru abordarea sumară a mesajului ambelor poezii şi (4 p) dacă elevul observă că Nu mă-ntreba este poezia unei stări de nelinişte pe care o provoacă trecerea de neoprit a timpului (iubita este singura care-l poate ajuta să depăşească această stare de teamă) şi că poezia Vara de noiembrie, exprimă ideea că timpul trece nemilos fără a se putea împotrivi. Doar prin iubire şi tinerete poate fi prelungit.

2. Explică în maxim zece rânduri valoarea stilistică a verbelor din ambele poezii. Se acordă 4 p dacă elevul s-a exprimat corect şi nu are greşeli de ortografie şi 8 p pentru explicarea valorii stilistice a verbelor, dacă valoarea stilistică a verbelor este prezentată sumar se acordă doar 4 p, se acordă 2p pentru explicarea sumară a valoarii stilistice a verbelor dintr-o singură poezie. (12 p.)

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere mesajul operelor, mărci ale prezenţei eului liric în poezii, mod de expunere, procedee artistice şi utilizând, pentru exemplificare, secvențe din ambele poezii. Mărcile eului liric cu exemple din ambele texte 6 p (ex. 3p mi- +3p mea, mi-), se acordă 2p pentru precizarea modului de expunere şi 6 p pentru precizarea modului de expunere cu exempificări pe ambele texte, se acordă 7 p pentru surprinderea corectă a mesajului celor două poezii, abordarea sumară 3 p, se acordă 10 p pentru identificarea şi explicarea rolului procedeelor artistice în ambele poezii ex. pentru identificarea a două metafore sau a unei comparaţii şi o metaforă, sau a două imagini vizuale se acordă 1 p, iar dacă sunt şi explicate2 p

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două poezii, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puțin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvențe din textele propuse: lacul, albastră haină, vraja basmului, senin veşmânt, suflet, toamnă.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– propunerea unui titlu sugestiv ; 4p, titlu obişnuit 2 p.

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii; 4p, respectare parţială 2 p

– utilizarea descrierii ca mod de expunere; 3 p.

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate 6 p, 1 p pt fiecare.

– valorificarea valorii expresive a părților de vorbire într-un text descriptiv 4p.

– respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat. 4 p

REDACTARE (pentru ambele compuneri II și III: 14 puncte)

b) practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. . Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele toamnă şi noapte să fie utilizate cu sens figurat. (4 p.)

Variante de răspuns: A ajuns în toamna vieţii. 2 p; În sufletul ei e noapte. 2 p

2. Alcătuieşte câte un enunţ care să ilustreze omonimia cuvintelor gem şi care din poezia Nu mă-ntreba…

Variante de răspuns: Mama a preparat un gem de căpşuni. 3 p; Pe drum trec care cu fân. 3 p

c) elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Precizează valorile morfologice ale lui o din „O, lumea, dacă nu-i o amăgire.“ (6 p.)

Interjecţie şi articol nehotărât (3 p + 3 p)

2. Variante de răspuns:

prop. principală „Iubito-mbogăţeşte-ţi cîntăreţul“; prop. secundară „…să ardă.“

3. Dă exemple de patru expresii care să conţină cuvântul foc.. 2 p fiecare exemplu, variante de răspuns: e foc şi pară, a luat foc, a se juca cu focul, foc pe foc nu stinge, ci mai mult îl aprinde, fără foc nu iasă fum, s-a supărat foc(8 p.)

10 puncte se acordă din oficiu

VARIANTA a II-a

a.) Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte)

1. Precizează două caracteristici comune ale celor două poezii propuse. 2p precizarea unei singure caracteristici (4 p.) precizarea a două caracteristici ( trecerea timpului, eul liric din ambele poezii crede că iubita e cea care îl poate salva)

2. Explică în maxim 10 rânduri semnificaţia titlului ambelor poezii. 4 p pentru exprimare, ortografie şi încadrare şi 4 p pentru explicarea unui singur titlu şi 8 p pentru explicarea ambelor titluri (Titlul Vară de noiembrie este sugestiv simbolizând dorinţa eului liric de a retrăi clipele tinereţei. Metafora titlului este alcătuită din substantivul “vară” ce simbolizează tinereţea şi substantivul “noiembrie” ce evocă toamna ,anotimpul bătrâneţii. Titlul poeziei Nu mă-ntreba este alcătuit dintr-un verb la imperativ, la forma negativă şi un pronume personal. Verbul comunică refuzul comunicării verbale.)(12 p.)

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere mesajul operelor, mărci ale prezenţei eului liric în poezii, mod de expunere, procedee artistice şi utilizând, pentru exemplificare, secvențe din ambele poezii. Mărcile eului liric cu exemple din ambele texte 6 p (ex. 3p mi- +3p mea, mi-), se acordă 2p pentru precizarea modului de expunere şi 6 p pentru precizarea modului de expunere cu exempificări pe ambele texte, se acordă 7 p pentru surprindera corectă a mesajului celor două poezii, abordarea sumară 3 p, se acordă 10 p pentru identificarea şi explicarea rolului procedeelor artistice în ambele poezii ex. pentru identificarea a două metafore sau a unei comparaţii şi o metaforă, sau a două imagini vizuale se acordă 1 p, iar dacă sunt şi explicate. 2 p

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două poezii, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puțin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvenţe din textele propuse: lacul, albastră haină, vraja basmului, senin veşmânt, suflet, toamnă.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– propunerea unui titlu sugestiv ; 4p, titlu obişnuit 2 p.

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii; 4p respectare parţială. 2 p

– utilizarea descrierii ca mod de expunere; 3 p

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate 6 p, 1 p pt fiecare.

– valorificarea valorii expresive a părților de vorbire într-un text descriptiv. 4p

– respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat. 4 p

REDACTARE (pentru ambele compuneri II și III: 14 puncte)

b) practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Transcrie din a doua poezie un cuvânt care să conţină diftong şi un cuvânt derivat. (4 p.)

Variante de răspuns: derivate: învăluită, înspăimântată, 2 p diftong: mai, zboară 2p

2. Alcătuieşte un enunţ cu omograful cuvântului haină. „O, lumea e albastră haină.“6p

Alina e o femeie haină.

c) elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. 1. Explică semnificaţia sintagmei senin veşmânt (6 p.) (Poetul surprinde ideea că lumea atunci când nu este o amăgire devine „senin veşmant“. Acest epitet simbolizează faptul că oamenii îşi acceptă cu seninatate soarta.) 2 p dacă preciazează că e un epitet, 4 p dacă arată mesajul epitetului, 2 p explicaţie sumară(6 p.).

2. Transcrie o propoziţie principală şi una secundară din poezia lui Radu Stanca. (6 p.)

prop. secundară: „…cum cad din ram.“

prop. principală: „Vreau…“

3. Arată polisemia cuvântului a cădea, patru enunţuri.((8 p.)

A căzut pe scări. (a picat)

A căzut examenul. (nu a promovat)

Se cade a-i acorda respect. (se cuvine)

A căzut la pace cu el. ( de acord)

10 puncte se acordă din oficiu

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST

cls. a VI-a

Prunii deşteptaţi din toropeala verii deschid ochi vineţi, aiuriţi.

Merele şi perele fug de prin aşternutul crengilor, zugrăvindu-şi chipurile colorate pe feţele frunzelor, ca să nu observe nimeni fuga, dar vântul descoperă înşelăciunea şi mânios, în căutarea lor, se uită pe ferestre, le vede şi le cheamă prin horn. Gutuile îngălbenesc de spaimă…, păsările s-au împrăştiat şi vara s-a rătăcit departe.“

(Basmul toamnei, Ionel Teodoreanu)

1. Alcătuieşte un enunţ cu omonimul cuv. dar. 2 p

2. Precizează cum s-au format cuvintele: fuga, îngălbenesc. p. 4 p

3. Transcrie din text un verb auxiliar şi un verb la un mod nepersonal. 6 p

4. Analizează verbele: să nu observe şi fug.10p.

5. Alcătuieşte enunţuri cu verbul a fugi la infinitiv astfel încât să îndeplinească funcţiile de subiect, nume predicativ, complement direct, complement indirect, complement circumstanţial de mod şi atribut verbal. 12 p.

6. Demonstrează că textul citat este o descriere literară. (Pentru a arăta că este o descriere artistică e necesar să arătaţi ce descrie (prezintă) textul, mesajul textului, rolul figurilor de stil în poezie şi a imaginilor artistice, ce părţi de vorbire predomină la nivel morfologic, ca de exemplu: substantive) 14 p

7. Imaginează-ţi că toamna este o prinţesă, într-o compunere de zece-doisprezece rânduri conturează-i portretul. 12p.

8. Într-o compunere de 15-20 de rânduri demonstrează că o operă litrară studiată de tine la clasă este o naraţiune (30 p). Puteţi folosi pentru a demonstra acest lucru opera litrară Sobieski şi românii de C. Negruzzi ţinând cont de: – definiţia nuvelei 2 p, – semnificaţia titlului 2 p, – moduri de expunere 2 p, – povestire pe momentele subiectului 10 p, – trăsăturile a unul, două personaje 5 p, – compunerea ta să respecte convenţile specifice acesteia: introducere, cuprins şi încheiere 3 p , – pentru a primii punctajul de p compunerea trebuie să fie de minim 15 rânduri, ortografie şi punctuaţie, aşezare în pagină, exprimare 6 p.

Se acordă 10p din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST, cls. a VII-a.

E cald…grădina-n jurul meu

Surâde, leneşă la soare.

Frunzişul prăfuit şi greu

Îşi culcă umbra călătoare

Pe-al ierburilor câmp plăpând…

Râzând, cu capul dat pe spate,

Un mac îşi scutură pe rând

Petalele însângerate.

În sălcii vrăbiile tac,

Doar cucul cel bătrân aruncă,

Neîndemânatic şi buimac,

Chemarea-i scurtă peste luncă.

Şi din trifoiul parfumat,

Cu flori uşoare şi rotunde.

Acelaşi murmur necurmat

De greieri adormiţi răspunde…

Otilia Cazimir, Vară

Se acordă 10 p din oficiu

A. Înţelegerea textului: 20 p

1. Precizează care este rima poeziei. 2 p

2. Care este tema poeziei? 2 p

3. Comentează primele două versuri ale poeziei în 3-4 rânduri. 4 p

4. Arată în 10-12 rânduri că textul citat este o descriere artistică. (pentru a arăta că este o descriere artistică e necesar să arătaţi ce descrie (prezintă) textul, rolul figurilor de stil în poezie şi a imaginilor artistice, ce părţi de vorbire predomină la nivel morfologic, ca de exemplu: adjetive) 12 p

B. Limba română 40 p

1. Transcrie din text un cuvânt care conţine diftong şi unul care conţine hiat. 2 p

2. Câte litere şi sunete au cuvintele: chemarea, sălcii, însângerate. 3 p

3. Precizează cum s-au format cuvintele: neîndemânatic, chemarea, meu, necurmat, însângerate, acelaşi. 6 p

4. Precizează valoarea morfologică a cuvântului i (chemarea-i) şi arată în trei enunţuri omonimia lui. 4 p

5. Transcrie un predicat verbal şi unul nominal din text. 2 p

6. Transcrie din text un verb la diateza reflexivă şi unul la diateza activă. 2 p

7. Alcătuieşte enunţuri în care verbul a scutura să fie trecut pe la toate trei diatezele (activă, reflexivă, pasivă). 3 p

8. Transcrie din text un verb la un mod nepersonal, precizându-l. Trece acest verb la modul infinitiv şi alcătuieşte enunţuri în care să îndeplinească funcţile sintacice de: subiect, complement direct, complement indirect şi atribut verbal. 5 p

9. Transcrie din text un verb tranzitiv şi unul intranzitiv, precizează conjugarea acestora, modul şi timpul. 8 p

10. Alcătuieşte un enunţ în care să ai o locuţiune verbală, analizeaz-o. 5 p

C. Într-o compunere de 20-25 de rânduri demonstrează că o operă litrară studiată de tine la clasă este o nuvelă. (30 p) În compunerea ta ţine cont de:

– definiţia nuvelei 2 p

– semnificaţia titlului 2 p

– povetire pe momentele subiectului 10 p

– trăsăturile a unu, două personaje 4 p

– limbaj, tipuri de comic dacă reies aceste lucruri în nuvela aleasă de tine 4 p

– compunerea ta să respecte convenţiile specifice acesteia: introducere, cuprins şi încheiere 3 p

– pentru a primii punctajul (5p) compunerea trebuie să fie de minim 20 rânduri, ortografie şi punctuaţie, aşezare în pagină, exprimare 5 p.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST, cls. a VII-a.

Se dă textul:

Ce schimbătoare e la munte

Lumina; cât ai scăpăra,

Un curcubeu a-ntins o punte

Din casa mea pân-la a ta.

Şi-un gând, un gând nebun îmi vine!

– Aşa-s poeţii uneori-

Să mă avânt până la tine

Pe puntea asta de culori.

Cu fruntea de lumini brăzdată

Să urc tăriile cereşti

Şi când nici nu te-aştepţi, deodată

Să-ţi bat cu degetu-n fereşti…

Dar când să urc frumoasa punte

S-a dărâmat, ş-acuma norii

Au tras perdeaua către munte:

Nebuni sunt Doamne visătorii!

Dimitrie Anghel, Curcubeul

Se acordă 10 p din oficiu

I. Înţelegerea textului ( 2 puncte)

1. Explică sintagma „gând nebun“ 2 p

II. Alcătuieşte o cerere (5 p) de înscriere adresată directorului Clubului Copiilor din Timişoara, prin care se solicită înscrierea la cursurile de dans modern, pe o foaie distinctă. Te numeşti Daniel/Daniela Marinescu, locuieşti în Timişoara, pe str. Trandafirilor, nr 5 şi eşti elev în cls a VIII-a la Liceul Teoretic „Mihai Eminescu“. Data redactării cererii. 18. 09. 2013 (5 p din care 3 p conţinut şi 2 p respectarea convenţilor specifice cererii)

III. Scriere despre textul literar (40 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere:

1. tema operei 3 p

2. mesajul operei 3 p

3. semnificaţia titlului 3 p

4. mărci ale prezenţei eului liric în poezie, cu exemple din text 4 p-(2p ca aţi pecizat cum îşi face prezenţa eul liric în text şi 2 p pentru două exemple)

5. mod de expunere 2 p

6. procedee artistice, utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din poezie, rolul procedeelor artistice în poezie, mesajul lor. 10p

7. Valoarea stilistică a verbelor din text. 4 p

8. elemente de versificaţie: măsură, rimă, ritm 3 p

9. redactare (dacă ai aşezat corect în pag., cu aliniate compunerea 1 p, dacă te-ai exprimat corect 3 p, dacă nu ai greşeli de ortografie 2 p, dacă ai scris citeţ 1 p, dacă ai cel puţin 15 rânduri 1 p)

IV Limba română 43 p

1. Transcrie din text: un cuvânt derivat, un cuvânt care să conţină diftong, un cuvânt compus prin contopire, un cuvânt format prin schimbarea valorii gramaticale, precizează câte sunete are cuv schimbătoare. 5 p

2. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate şi scrise cu bold un curcubeu, casa mea, pân-la, au tras, puntea s-a dărâmat.5 p

3. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor subliniate şi scrise cu bold: aşa-s, perdeaua, lumina, acuma, puntea asta. 5 p

4. (5 p) Transcrie din text un predicat nominal,1 p sublinează numele predicativ 1 p, realizează expansiunea acestuia într-o propoziţie corespunzătoare precizând felul ei 3p.

5. Se dau următoarele cuvinte: sublinia, preşcolar, inegal, omucidere, vreodată.

– despărţiţi în silabe cuvintele. 5 p

– arătaţi cum s-au format cuvintele. 5 p

6. Alcătuiţi propoziţii în care să aveţi:

adjectiv provenit din verb la participiu, adjectiv provenit din verb la gerunziu, adj. provenit din pronume, adverb provenit din adj, prepoziţie provenită din adv. 5 p

Dă exemple de: 8 p: un adjectiv compus prin contopire, un adjectiv compus prin alăturare, un pronume compus prin contopire, un verb compus prin contopire, un adverb compus prin alăturare, o intertjecţie compusă prin alăturare, o prepoziţie compusă prin contopire, un substantiv compus prin alăturare.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, cls. a VII-a A

Fluture, tu, pe unde prin perdea

Putuşi intra-n chilia mea?

Ce ştiri mi-aduci din primăvară,

Frumosule de catifea solară?

Echer plăpând te-ai şi prins de părete,

Uitându-te la cărţi şi la caiete

Cu ochii aprinşi ca jarul de rubin

Ai şi tu o chemare? Ai şi tu un destin?

Deschideţi-i fereastra dintre ramuri

Să nu-şi lovească frăgezimea-n geamuri.

Puiul luminii caută-ntr-afară.

Lovit în frunte poate să şi moară,

Aici, în foişorul nostru din cărare,

Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,

Decât pe înserate vreo stea sau câte-o floare.

Fluture, tu, Tudor Arghezi

1. Care este mesajul textului? (5, 6 rânduri)

2. Precizează măsura versului al doilea.

3. Care este rima versurilor?

4. Transcrie din text:

un epitet, un epitet metaforic, o comparaţie, o interogaţie retorică, o imagine vizuală, o metaforă.

5. Precizează rolul virgulelor în primul vers.

6. Precizează rolul cratimei în structura intra-n

7. Transcrie un cuvânt compus, un cuvânt format prin conversiune, şi unul derivat.

8. Transcrie 4 cuvinte cu diftong.

9. Câte litere şi sunete au cuvintele: echer, ochii, chemare, deschideţi, geamuri, chilia, frăgezimea.

10. Precizează sinonimele contextuale ale cuvintelor: plăpând, chemare, destin

11. Precizează antonimele cuvintelor: nimeni, înserate.

12. Alcătuieşte enunţuri cu omonimele cuvântelor: i şi o.

13. Arată polisemantismul verbului a prinde.

14. Analizează cuvintele subliniate.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, poezia lirică, cls. a VIII-a.

Frumoaso,

Ţi-s ochii-aşa de negrii încât seara

Când stau culcat cu capu-n poala ta,

Îmi pare

Că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

Din care tainic curge noaptea peste văi,

Şi peste munţi şi peste şesuri,

Acoperind pământul c-o mare de-ntuneric.

Aşa-s de negri ochii tăi,

Lumina mea.

(Izvorul nopţii, L. Blaga)

1. Transcie din text două cuvinte antonime. 0, 20

2. Explică titlul poeziei. 0, 30

3. Transcrie din text o inversiune şi o enumeraţie. 0, 30

4. În poezie elementele naturale par a se naşte din ochii iubitei, menţionează cu ce imaginii metaforice asociază poetul ochii iubitei. 0, 30p

5. Precizează ce fenomene fonetice apar în cuvintele: noaptea, ochii. 0, 40

6. Cum este structurată poezia citată? 0, 50

7. Precizează cum s-au format cuvintele: frumoaso, tăi, tainic. 0, 60p

8. Evidenţiază modalităţiile gramaticale la care recurge poetul pentru realizarea adresării directe. 1p

9. Precizează funcţia sintactică şi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: Că ochii tăi, adânci, sunt izvorul 1p.

10. Argumentaţi în 10-12 rânduri că textul citat aparţine genului liric.

Trăsăturile operei lirice cu aplicaţii pe text (a. prezenţa eului liric în text; b. adresarea directă a eului liric-către iubită; c. mod de expunere; d. procedee artistice; e. elemente ale cadrului natural ce se nasc din ochii iubitei, f. tema poeziei; g. versificaţie) (4, 40p)

1p din oficiu

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, nuvela (Două loturi, I.L.Caragiale),

clasa a VII-a, semestrul I.

Se dă textul:

– Asta e culmea!… culmea!… strigă d. Lefter, ştergându-şi fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părţile… Nu e şi nu e!…

– Femeie, trebuie să fie în casă… Dracu n-a venit să le ia!…

Dar ce au pierdut? Ce caută?

Caută două bilete de loterie cu cari d. Lefter Popescu a câştigat.

Însă oricine mă poate întreba:

Bine, dacă a pierdut biletele, de unde ştie d. Lefter de câştig?

E lucru simplu. Biletele le-a fost cumpărat cu bani împrumutaţi ca de cábulă, de la d. Căpitan Pandele, fiindcă-i spuseseră mulţi, când se tot plângea că n-are noroc la joc, să-ncerce să joace cu bani de împrumut… Şi a făcut învoială, pe onoare, fără de martori, să dea din câştig, dacă s-o-ntâmpla, zece la sută căpitanului.“

(Două loturi, I.L.Caragiale)

A. Literatura română

1. Arată semnificaţia titlului. 0, 30 p

2. Care este tema acestei nuvele? 0, 30 p

3. Precizează ce moment al subiectului este surprins în primele aliniate ale textului citat. 0, 30 p

4. Precizează ce moment al subiectului este surprins în ultimul aliniat al textului citat. 0, 30 p

5. Cine este naratorul în această operă? 0, 30 p

6. Ce moduri de expunere întâlnim în acest text? 0, 30 p

7. Arată de ce numele şi prenumele personajului „Lefter Popescu“ este sugestiv pentru soarta acestuia. 0, 30 p

8. Ce mijloace de caracterizare a personajului „Lefter Popescu“ întâlnim în textul citat? 0, 30 p

9. Precizează ce tip de personaj e „Lefter Popescu“, dar „madam Popescu“. 0, 30 p

10. Demonstrează în minimum zece rânduri că textul citat aparţine speciei literare nuvela. 1, 30 p

B. Limba română

1. Arată rolul virgulei în structura „madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părţile “. 0, 30 p

2. Arată rolul conjuncţie „şi“ în enunţul: Nu e şi nu e!… 0, 30 p

3. Precizează rolul cratimei în structura „ştergându-şi“ 0, 30 p

4. Arată ce fenomene fonetice întâlneşti în cuvintele: loterie, consoarta, oricine, zece. 0, 40 p

5. Precizează cum s-au format cuvintele: consoarta, oricine. 0, 40 p

6. Precizează antonimele cuvintelor: au pierdut, să dea, simplu, caută. 0, 40 p

7. Găseşte o locuţiune verbală corespunzătoare verbului „a fugi“, analizeaz-o. 0, 40 p

8. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din structurile de mai jos şi alcătuieşte câte un enunţ în care să-şi schimbe valoarea morfologică: „Dar ce au pierdut?“; „bani împrumutaţi“ 0, 60 p

9. Alcătuieşte enunţuri în care verbul „a căuta“ să fie trecut pe la toate trei diatezele. 0, 60 p

10. Analizează verbele subliniate din text: ştergându-şi, n-a venit, ştie, spuseseră, se plângea, să joace. 1, 30 p

Notă: Se acordă 1 p din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, poemul („Călin file din poveste“, M. Eminescu)

Citeşte cu atenţie textul şi rezolvă cerinţele:

Îi foşnea uscat pe frunze poala lungă a albei rochii,

Faţa-i roşie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii;

La pământ mai că-i ajunge al ei păr de aur moale,

Care-i cade peste braţe, peste umerele goale.

Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă,

Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă.“

1. Alcătuieşte o compunere în care să surprinzi portretul gingaşei mirese având în vedere partea poemului de care aparţine, modul de expunere folosit, surprindera elementelor de portret fizic, procedee artistice şi rolul lor, împletirea realului cu fantasticul, comuniunea cu natura, sentimentele autorului.

2. Extrage din text trei cuvinte care să conţină diftong şi unul cu vocale în hiat.

3. Precizează câte litere şi sunte are cuvântul: rochii.

4. Precizează cum s-au format cuvintele: astfel, mlădioasă, uscat.

5. Arată în enunţuri omonimia cuvântelor: poartă şi care.

6. Precizează sinonimele cuvintelor: acum, astfel, noroc.

7. Precizează antonimele cuvintelor: vine, frumoasă.

8. Precizează rima versurilor.

9. Precizează paronimul cuvântului mână.

10. Precizează din ce parte a vocabularului (fondul principal lexical sau masa vocabularului arhaisme, regionalisme, neologisme) fac parte cuvintele: frunze, schiptru, etern, ista.

11. Identifică pleonasmul din enunţurile: Drumul se bifurcă în două. A îngheţat de frig.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test nuvela Popa Tanda, I. Slavici, cls a VIII-a

„…Chiar de la început, părintele Trandafir a înţeles un lucru: cum că în Butucani era mai bine decât în Sărăceni. Oamenii aveau câte ceva; iară de unde este poţi lua. În Sărăceni însă toate încuietorile erau de lemn. Şi apoi părintele judeca: popa face treaba satului, iar satul să îngrijească de traista popii…

Câtă vreme vor fi sărăcenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând!“ Îşi puse dar în gând ca să facă din poporenii săi oameni harnici….“ (Alexandru Crişan, Sofia Dobra, Florentina Sâmihăian, Limba română, Manual pentru clasa a VIII-a, Editura Humanitas Educaţional, Bucureşti, 2003, pag. 104.)

(Popa Tanda, Ioan Slavici)

1. Scoate ideea principală din ultimul paragraf al textului. 0, 25 p.

2. Ce moment al subiectului este surprins în acest fragment? 0, 25 p.

3. Precizează tipul de caracterizare prin care este prezentat părintele Trandafir în primul paragraf al textului. 0,25 p.

4. Transcrie din text un epitet. 0, 25 p.

5. Precizează modul de expunere întâlnit în acest paragraf: „Câtă vreme vor fi sărăcenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând!“. 0, 25 p.

6. Care este perspectiva naratorului asupra faptelor şi personajului (este un narator obiectiv sau este marcat afectiv)? 0, 25 p

7. Transcrie o structură prin care este prezentat satul Sărăceni. 0, 25 p.

8. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: săi, toate, îşi. 0, 75 p.

9. Ce funcţie sintactică au cuvintele subliniate: părintele, săraci, harnici ?0, 75 p.

10. Realizează expansiunea părţilor de propoziţie identificate la exerciţiul 9 în propoziţiile subordonate coespunzătoare. 1, 50 p.

11. Demonstrează că textul citat apaţine unei nuvele în 20 – 25 rânduri. 4, 50 p.

Pentru a primi punctajul acordat trebuie să:

– precizeze trăsăturile nuvelei cu aplicaţie pe text,

– să rezume textul arătând că este o nuvelă, precizând modurile de expunere utilizate şi momentul subiectului întâlnit,

– să identifice tipul de personaj, trăsătura de caracter a personajului şi tipul de caracterizare,

– să se încadreze în limita de spaţiu indicată,

– să respecte normele de ortografie şi punctuaţie.

Se acordă 1 p din oficiu.

Barem de corectare şi notare

1. Scoate ideea principală din ultimul paragraf al textului. 0, 25 p.

Dacă elevii vor scoate ideea principală din ultimul paragraf al textului vor primi 0, 25 p., variantă de răspuns (Părintele îşi pune în gând a-i schimba pe oameni.)

2. Ce moment al subiectului este surprins în acest fragment? 0, 25 p.

Elevii ce vor preciza că momentul subiectului surprins în text este intriga vor primi 0, 25 p.

3. Precizează tipul de caracterizare prin care este prezentat părintele Trandafir în primul paragraf al textului. 0,25 p.

Pentru a obţine punctajul 0, 25 p., elevii vor preciza că parintele Trandafir este prezentat prin intermediul caracterizării inirecte.

4. Transcrie din text un epitet. 0, 25 p.

Se acordă 0, 25 p. dacă elevii vor transcrie din text un epitet, exemplu: oameni harnici.

5. Precizează modul de expunere întâlnit în acest paragraf: „Câtă vreme vor fi sărăcenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând!“. 0, 25 p.

Se va acorda 0, 25 p. elevilor care au precizat că modul de expunere folosit este monologul.

6. Care este perspectiva naratorului asupra faptelor şi personajului (este un narator

obiectiv sau este marcat afectiv) 0, 25 p

Dacă elevii vor preciza că naratorul este obiectiv vor primi 0, 25 p.

7. Transcrie o structură prin care este prezentat satul Sărăceni. 0, 25 p.

Exemplu de structură prin care este prezentat satul Sărăceni: În Sărăceni însă toate încuietorile erau de lemn, 0, 25 p.

8. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor: săi, toate, îşi 0, 75 p.

Se va acorda 0, 25 p. pentru precizarea corectă a fiecărei valori morfologice (0, 25 p. X 3 p. = 0, 75 p.); săi adjectiv pronominal posesiv, toate adjectiv pronominal nehotărât, îşi pronume reflexiv.

9. Ce funcţie sintactică au cuvintele subliniate: părintele, săraci, harnici ?0, 75 p.

Se va acorda 0, 25 p pentru precizarea corectă a fiecărei funcţii sintactice (0, 25 p. X 3 p. = 0, 75 p.); părintele subiect, săraci nume predicativ, harnici atribut adjectival.

10. Realizează expansiunea părţilor de propoziţie identificate la exerciţiul 9 în propoziţiile subordonate coespunzătoare. 1, 50 p

Se va acorda 0, 50 p pentru expansiunea fiecărei părţi de propoziţie (0, 50 p. X 3 p. = 1 p.)

Exemplu:

Şi apoi 1/ cine este părinte2/ judecă.1/ 1 PP, 2 – SB

Şi ei vor rămânea 1/ cum sunt. 2/ 1 PP, 2 – PR

Ca să facă din poprenii săi oameni 1/ care sunt harnici. 2/ 1 CS, 2 – AT

11. Demonstrează că textul citat apaţine unei nuvele. 4, 50 p.

Se va acorda 1 p. pentru precizarea trăsăturilor nuvelei cu aplicaţie pe text, 1 p pentru conţinutul demonstraţiei, 1 p. pentru identificarea tipului de personaj, trăsăturilor personajului şi tipului de caracterizare, 1, 50 p. pentru încadrarea în limita de spaţiu indicată, respectarea normelor de ortografie şi punctuaţie.

Model de răspuns:

Fragmentul citat aparţine operei Popa Tanda a scriitorului Ioan Slavici şi aparţine speciei literare nuvela, deoarece are un singur fir narativ, iar accentul nu cade asupra acţiunii, ci asupra personajului principal, părintele Trandafir. Acest lucru poate să fie sesizat încă de la începutul fragmentului datorită concluzilor ce personajul le face cu privire la diferenţa dintre satele Butucani şi Sărăceni: „cum că în Butucani era mai bine decât în Sărăceni.“

Nuvela fiind o operă epică, deoarece scriitorul îşi transmite în mod indirect sentimentele prin intermediul personajelor şi acţiunii poate să fie structurată pe momentele subiectului. Momentul subiectului surprins în acest fragment este intriga, hotărârea părintelui Trandafir de a-i schimba pe oameni.

Tot în acest fragment sunt surprinse de către scriitorul Ioan Slavici şi obiceiuri specifice doar vieţii de la ţară, mai precis satul trebuie să se îngrijească de starea materială bună a preotului.

Pornind de la acestă idee părintele Trandafir hotărăşte să facă din sărăceni oameni harnici după cum afirmă în următorul monolog interior ce zugrăveşte ambiţia, tăria de caracter a personajului: Câtă vreme vor fi sărăcenii leneşi, ei vor rămânea săraci şi eu flămând!

După cum se poate bine observa, scriitorul Ioan Slavici a surprins în acest fragment imagini specifice lumii satului pentru care preotul, biserica sunt simboluri, elemente centrale în jurul cărora se desfăşoară întrega activitate dintr-o colectivitate rurală.

Conform celor prezentate în rândurile de mai sus se poate afirma că fragmentul citat aparţine unei nuvele, o nuvelă realistă, deoarece surprinde problemele specifice vieţii de la ţară.

Se acordă 1 p din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, cls. a VII-a.

Se dă textul:

Cine nu iubeşte fluturii, aceste minuni ale naturii ale căror aripioare picturi vii sunt acoperite de cele mai strălucitoare culori şi de cele mai fanteziste şi elegante desene?

Lăcaşul uimitoarelor culori ale fluturilor se află în solzii aripilor. Uneori structura acestora ajută descompunerea luminii. Aceste culori se numesc de structură şi dau reflexele metalice: argintiu, albastru, violet, verde etc. în alte cazuri, culoarea e produsă de pigmenţii localizaţi în pereţii şi în cavitatea internă a solzilor: pterinele dau culorile galben, portocaliu, roşu; melanina colorează în negru şi în brun; carotenul şi flavonele sunt preluate de corpul insectelor de la florile pe care le polenizează.

Forma, culoarea, tipul desenului de pe aripi constituie excelente repere vizuale, ABC-ul codului de recunoaştere în văzduh sau deasupra unei poieni de munte, de pildă, unde zboară mii de fluturi din zeci de specii. De altfel ochii fluturilor situaţi pe părţile laterale ale capului sunt compuşi din mii de omatidii. Datorită acestei structuri particulare, fluturii (ca şi insectele de altfel) au un câmp vizual foarte larg.

(Tudor Opriş, Mica enciclopedie a graiului animalelor, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 2007)

Pterinele biochimia insectelor, cu acidul folic produce o cromatografie (pigmenţi) specifică familiei de insecte

Melanină pigment organic de culoare neagră care conţine fier şi sulf şi se găseşte în coroidă, în păr ori în piele

Caroten – pigment roşu-portocaliu

Flavonele substanţă incoloră sub formă de cristal de natură vegetală răspândită în naură; în legătură cu activ. vitaminică unele insecte

1. Redactează o compunere, de 10-15, rânduri în care să relatezi o întâmplare (reală sau imaginară) petrecută la munte, într-o poiană străjuită de brazi, unde, împreună cu prietenii tăi, te aflai la prins fluturi pentru completarea insectarului personal; nu uita să valorifici şi informaţile despre fluturi „picturi vii” din fragmentul de text folosit ca suport. 1p

2. Analizează cuvintele subliniate. 3p (0.30p x 10 = 3 p)

3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele: deasupra (deasupra unei poieni), acestei (Datorită acestei structuri) şi au (au un câmp) să îndeplinească altă valoare morfologică decât în text. 0, 60 p

4. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul iar să fie pe rând: adverb, conjuncţie şi substantiv 0, 30p

5. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul prieten să fie în cazul N cu fc. sint. de atribut apoziţonal, în cazul Ac. cu fc. sint. de complement direct şi atribut substantival prepoziţional, în cazul D cu fc. sint. de CI, în cazul G cu fc. sint. de nume predicativ şi complement circumstanţial de cauză 0, 60p.

6. Alcătuieşte enunţuri în care pronumele interogativ cine să fie pe rând în cazul N, Ac, D, G, iar pronumele personal el să fie în cazul D 0, 50p.

7. Demonstrează că o operă literară studiată de tine la clasă este o baladă populară sau caracterizează un personaj dintr-o baladă populară studiată. 3 p

1p se acordă din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, cls. a VII-a.

Se dă textul:

Valea se strâmta mereu. Dealurile se apropiau, creşteau, îşi îndreptau şalele înverzite de păduri, clătinându-se agale ca nişte uriaşi bătrâni ce înfruntau bătrânetea. Someşul fugea printre picioarele lor, rostogolindu-se peste bolovanii din cale, mugind parcă l-ar fi alungat o arătare înspăimântătoare.

Trenul sufla din ce in ce mai greu, pârâia din toate încheieturile, trecea mereu de pe un ţărm pe celalalt, încercând sa-si uşureze suişul. De uruitul roţilor clocoteau codrii, iar fumul negru, care gâlgâia tot mai furtunos din coşul maşinii, se întindea peste copacii speriaţi, agăţându-se prin crengi si acoperind fata soarelui, ca un val de doliu. (Liviu Rebreanu, Cuibul visurilor)

1.Scrie o compunere de 10-15 rânduri, în care să-ţi exprimi opinia despre semnificaţiile sau despre mesajul fragmentului citat din Cuibul visurilor de Liviu Rebreanu. 1p

2. Analizează cuvintele subliniate. 3p (0.30p x 10 = 3 p)

3. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele: iar (iar fumul negru), care (care gâlgâia) şi se apropiau (Dealurile se apropiau) să îndeplinească altă valoare morfologică decât în text. 0, 60 p

4. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul împotriva să fie pe rând: adverb, prepoziţie şi adjectiv. 0, 30p

5. Alcătuieşte enunţuri în care cuvântul codru să fie în cazul N cu fc. sint. de atribut apoziţonal, în cazul Ac. cu fc. sint. de complement direct şi atribut substantival prepoziţional, în cazul D cu fc. sint. de CI, în cazul G cu fc. sint. de nume predicativ şi complement circumstanţial de cauză 0, 60p.

6. Alcătuieşte enunţuri în care pronumele interogativ care să fie pe rând în cazul N, Ac, D, G, iar pronumele personal eu să fie în cazul D 0, 50p.

7. Demonstrează că o operă literară studiată de tine la clasă este o baladă populară sau caracterizează un personaj dintr-o baladă populară studiată. 3 p

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Model de subiect pentru olimpiada de limba şi literatura română,

cls. a VII-a

Spânzurat de aer printre ramuri

se frământă în mătasea-i

un păianjen.

Raza lunii

l-a trezit din somn.

Ce se zbate? A visat că

raza lunii-i fir de-al lui şi

cearcă-acum să se urce

până-n ceruri, sus, pe-o rază.

Se tot zbate îndrăzneţul

şi s-azvârle.

Şi mi-e teamă

c-o să cadă visătorul.

Visătorul, Lucian Blaga

Fluture, tu, pe unde prin perdea

Putuşi intra-n chilia mea?

Ce ştiri mi-aduci din primăvară,

Frumosule de catifea solară?

Echer plăpând te-ai şi prins de părete,

Uitându-te la cărţi şi la caiete

Cu ochii aprinşi ca jarul de rubin

Ai şi tu o chemare? Ai şi tu un destin?

Deschideţi-i ferastra dintre ramuri

Să nu-şi lovească frăgezimea-n geamuri.

Puiul luminii caută-ntr-afară.

Lovit în frunte poate să şi moară,

Aci, în foişorul nostru din cărare,

Unde nici nimeni, nici nimic nu moare,

Decât pe înserate vreo stea sau câte-o floare.

Tudor Arghezi, Fluture, tu

Alege una dintre variantele de subiect propuse mai jos şi răspunde corect tuturor cerinţelor formulate în sarcinile de lucru. (90 de minute)

VARIANTA I

a.) Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte)

1. Explică semnificaţia titlului la ambele poezii. (4 p.)

2.Explică în maxim zece rânduri care este mesajul ambelor poezii.(12 p.)

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere prezenţa eului liric în text, mod de expunere, procedee artistice şi utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din ambele poezii.

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două poezii, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puțin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvenţe din textele propuse: visătorul, raza lunii, catifea solară, echer plăpând, jarul de rubin, destin.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– propunerea unui titlu sugestiv ;

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

– utilizarea descrierii ca mod de expunere;

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate ;

– valorificarea valorii expresive a părţilor de vorbire într-un text descriptiv.

– respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat.

REDACTARE (pentru ambele compuneri II și III: 14 puncte)

b) practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Alcătuieşte câte un enunţ în care cuvintele flutur şi floare să fie utilizate cu sens figurat. (4 p.)

2.Transcrie din al doilea text un cuvânt format prin schimbarea val. gram. şi unul compus. 6p

c) elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Arată în trei enunţuri omonimia cuvântului i. (6 p.)

2. Transcrie un verb la diateza activă şi unul la diateza reflexivă. (6 p.)

3. Dă exemple de expresii care să conţină cuvântul ochi.(8 p.)

10 puncte se acordă din oficiu

VARIANTA a II-a

a.) Lectura 80 de puncte

I. Înţelegerea textului ( 16 puncte)

1. Precizează două caracteristici comune ale celor două poezii propuse. (4 p.)

2. În cel mult 10 rânduri, explică valoarea stilistică a verbelor din ambele texte. (12 p.)

I. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15 20 de rânduri, prezintă trăsăturile operei lirice, având în vedere prezenţa eului liric în text, mod de expunere, procedee artistice şi utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din ambele poezii.

II. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Valorificând mesajul fiecăruia dintre cele două poezii, alcătuieşte o compunere descriptivă, de cel puțin 25 de rânduri, în care să utilizezi următoarele secvenţe din textele propuse: visătorul, raza lunii, catifea solară, echer plăpând, jarul de rubin, destin.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– propunerea unui titlu sugestiv ;

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

– utilizarea descrierii ca mod de expunere;

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate ;

– valorificarea valorii expresive a părţilor de vorbire într-un text descriptiv;

– respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textului, utilizarea unui stil adecvat acestui tip de compunere.

REDACTARE (pentru ambele compuneri II şi III: 14 puncte)

b) practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Transcrie din text câte un verb pentru fiecare conjugare. (4 p.)

2. Transcrie din text două cuvinte care să conţină diftong şi un cuvânt derivat. 6p

c) elemente de construcţie a comunicării (20 puncte)

1. Explică semnificaţia sintagmei echer plăpând. (6 p.)

2. Alcătuieşte enunţuri în care verbul a chema să fie trecut pe la toate trei diatezele. (6 p.)

3. Arată polisemia cuvântului a cădea, patru enunţuri.((8 p.)

10 puncte se acordă din oficiu

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test – fabula

Pe spinarea unui bivol mare, negru, fioros,

Se plimba o coţofană

Când în sus şi când în jos.

Un căţel trecând pe-acolo s-a oprit mirat în loc:

– Ah ce maredobitoc!

– Nu-l credeam aşa de prost

Să ia-n spate pe orcine…

Ia stai frate că e rost

Să mă plimbe şi pe mine!

Cugetând aşa se trage îndărăt să-şi facă vânt,

Se piteşte la pământ

Şi deodată, zdup! îi sare

Bivolului în spinare…

Ce s-a întâmplat pe urmă nu e greu de-nchipuit.

Apucat cam fără veste, bivolul a tresărit,

Dar i-a fost destul o clipă să se scuture, şi-apoi

Să-l răstoarne,

Să-l ia-n coarne

Şi cât colo să-l arunce, ca pe-o zdreanţă în trifoi.

– Ce-ai gândit tu oare javră? Au crezut-ai că sunt mort?

Coţofana, treacă-meargă, pe spinare o suport

Că mă apără de muşte, de ţânţari şi de tăuni

Şi de alte spurcăciuni

Pe când tu, potaie proastă, cam ce slujbă poţi să-mi faci?

Nu mi-ar fi ruşine mie de viţei şi de malaci,

Bivol mare şi puternic, gospodar cu greutate,

Să te port degeaba-n spate?

Bivolul şi coţofana

de George Topârceanu

1. Arătaţi cărui gen literar aparţine textul.

2. Ce satirizează scriitorul G. Topârceanu în acest text?

3. Prezentaţi semnificaţia titlului.

4. Care este morala acestei fabule?

5. Împarte opera pe momentele subiectului.

6. Ce tipuri umane întruchipează personajele fabulei?

7. Ce moduri de expunere conţine textul?

8. Cum se explică îndrăzneala căţelului?

9. Cum se manifestă indignarea bivolului?

10. Prin ce expresii se realizează nota umoristică?

11. Ce figură de stil predomină în text?

12. Transcrie un epitet triplu.

13. Transcrie din text un atribut apozitional.

14. Ce valoare morfologică au cuvintele subliniate: se, unui, ah, oricine, ia, deodată, ce, dar, alte.

15. Transcrie din text un cuvânt compus prin alăturare şi unul prin contopire.

16. Explică sintagma aşa de prost.

Evaluare cerinţele 1-6.

1. Aparţine genului epic, deoarece:

– autorul îşi exprimă gândurile şi sentimentele în mod indirect prin intermediul acţiunii şi personajelor;

– întâmplările sunt povestite de narator, respectându-se ordinea firească a momentelor subiectului.

-2. G. Topârceanu satirizează în această fabulă tendinţa unor oameni de a profita de prostia şi slăbiciunea semenilor, pe cei care, plasaţi pe o treaptă ierarhic superioară nu-i acceptă decât pe cei care le sunt de folos.

-3. este alcătuit din două substantive comune articulate, folosite cu sens alegoric: bivolul simbol al omului puternic şi brutal; coţofana simbol al parazitului util.

4. – morala nu este distinctă ca în majoritatea fabulelor, ci implicită, adică îi revine cititorului sarcina de a deduce din text: cei mari şi puternici îi tachinează pe cei inferiori lor atâta vreme cât pot profita de pe urma acestora, dar nu-i acceptă atunci când aceştia, la rândul lor, vor să profite.

5. Expoziţiunea: prezentarea celor trei personaje.

Desfăşurarea acţiunii: naiv căţelul sare pe spinarea bivolului; bivolul se supără şi îl răstoarnă în trifoi.

Punctul culminant: bivolul îl apostrofează într-un limbaj dur.

Deznodământul: căţelul nu i-ar aduce niciun avantaj şi ar stârni uimirea şi nemulţumirea întregului neam de bovine

Intriga: trecând din întâmplare pe lângă bivol, căţelul vede coţofana plimbându-se pe spinarea acestuia.

6.Cele trei personaje reprezintă tipuri umane:

– bivolul omul puternic, ocupă un loc de seamă în societate;

– coţofana individul lipsit de importanţă şi umil;

– căţelul omul simplu, naiv şi încrezător în ceea ce vede.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, cls. a VII-a

Cum te găseşti, uşoară zburătoare,

Zăcând aci, pe-o margine de drum,

Şi nu dormind într-un polen de floare,

Învăluită-n aur şi parfum.

Neascultând de vântul de la stup,

Te-ai aruncat în plasa verde a zilei

Şi darurile-acum ale zambilei,

Puterile-amorţite ţi le rup.

Voind să duci tezaurul de ceară,

Te prăbuşişi din drumul cel înalt.

Cine-o să vie trupul tău de-afară

Să-l caute şi în jur să sufle cald?

Cu aripa-n ţărână şi în vis,

Strânge la piept comoara ta deplină.

Cât te iubesc, frumoasa mea albină,

Că sarcina chemării te-a ucis!“

(Tudor Arghezi, Lumină lină)

1. Care este mesajul poeziei? 1p

2. Argumentaţi în 5-10 rânduri că textul citat aparţine genului liric.

3. Prezintă trăsăturile operei lirice cu aplicaţii pe text (a. prezenţa eului liric în text, b. adresarea directă a eului liric-de exemplu „uşoară zburătoare“, c. mod de expunere, d. procedee artistice, e. versificaţie) 3 p

4. Care este figura de stil care stă la baza textului? 0, 50 p

5. Comentează în 4-6 rânduri valoarea stilistică a verbelor din strofa a III-a. 1 p

6. Transcrie din text două metafore. 0, 50

7. Arată rolul adverbului de negaţie „nu“ în versul al treilea al poeziei. 1 p

8. Precizează ce fenomene fonetice (grupuri de sunete sau grupuri de litere) întâlnim în cuvintele: zburătoare, voind, ceară, strânge, chemării. 1, 50 p

9. Dă exemple de texte nonliterare. 0, 50 p

Notă. Se acordă 1 p din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test, cls. a VIII-a

Lacul codrilor albastru

Nuferi galbeni îl încarcă;

Tresărind în cercuri albe

El cutremură o barcă.

Şi eu trec de-a lung de maluri,

Parc-ascult şi parc-aştept

Ea din trestii să răsară

Şi să-mi cadă lin pe piept;

Să sărim în luntrea mică,

Îngânaţi de glas de ape,

Şi să scap din mână cârma,

Şi lopeţile să-mi scape;

Să plutim cuprinşi de farmec

Sub lumina blândei lune –

Vântu-n trestii lin foşnească,

Unduioasa apă sune!

Dar nu vine… Singuratic

În zadar suspin şi sufăr

Lângă lacul cel albastru

Încărcat cu flori de nufăr.”

(Lacul, Mihai Eminescu)

1. Arătaţi semnificaţia titlului poeziei. 2-3 rânduri ( 1 p)

2. Comentaţi valoarea stilistică a verbelor din strofele trei şi patru. 3-5 rânduri ( 1 p)

3. Trăirile îndrăgăstitului sunt surprise în mai multe momente. Care sunt acestea? ( 1 p)

4. Argumentaţi în 10-12 rânduri că textul citat aparţine genului liric.

5. Trăsăturile operei lirice cu aplicaţii pe text (a. prezenţa eului liric în text; b. adresarea directă a eului liric-către iubită prin pronumele ea-nu i se concretizează un portret-de ce; c. mod de expunere; d. procedee artistice; e. versificaţie; f. tema poeziei; g. motive-elemente ale cadrului natural şi cosmic.) ( 3 p)

6. Precizează cum s-au format cuvintele: cuprinşi, singuratic. ( 0, 50 p)

7. Ilustraţi în două enunţuri că epitetul albi poate să fie omograf ( 0, 50 p)

8. Precizaţi ce fenomene fonetice (grupuri de sunete sau litere) întâlnim în cuvintele: unduioasa, ceas, ochioasă. ( 0, 90 p)

9. Transcrie două cuvinte sinonime din text. ( 0, 50 p)

10. Transcrie un cuvânt polisemantic din text şi arată-i sensurile în trei enunţuri ( 0, 60 p)

Notă. Se acordă 1p din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST DE EVALUARE INIŢIALĂ

Disciplina: Limba şi literatura română

Clasa a VI-a

Numele si prenumele elevului:

Data susţinerii testului:

Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerinţelor din Partea I şi din Partea a II-a se acordă 78 de puncte. Pentru redactarea întregii lucrări se acordă 12 puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.

Timpul efectiv de lucru este de 45 de minute.

PARTEA I

Citeşte textul:

Atunci Aleodor întinsese coprinsul său şi pe moşia lui Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, luă de soţie pe fata lui Verdeş împărat şi se întoarse la împărăţia lui.

Când îl văzură gloatele venind teafăr, alături de o soţioară de-i râdea şi stelele de frumoasă, îl primiră cu mare bucurie; şi urcându-se din nou în scaunul împărăţiei, domni şi trăi în fericire, până se istoviră.

Iar eu încălecai pe-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa.“ (Aleodor Împărat)

Rezolvă următoarele sarcini de lucru, formulate pornind de la textul dat.

A.

1. Încercuieşte litera corespunzătoare răspunsului corect: 6 puncte

Cuvântul soţioară, din secvenţa alături de o soţioară, s-a format prin:

a. compunere. b. conversiune. c. derivare.

2.Subliniaţi varianta corectă despărţită în silabe:

bu-cu-ri-e / bu-cu-rie

dum-nea-voas-tră / dum-nea-voast-ră

i-sto-vi-ră / is-to-vi-ră 6 puncte

3. Explică folosirea cratimei în structura de-i râdea 6 puncte

4. Precizează valoarea morfologică şi cazul pentru cuvintele: îl, dumneavoastră, gloatele. 6 puncte

5. Construieşte un enunţ în care substantivul Aleodor să aibă funcţia sintactică de atribut. 6 puncte

B.

1. Menţionează două personaje care apar în textul dat. 6 puncte

2. Transcrie o personificare din textul dat. 6 puncte

3. Precizează sensul expresiei alături de o soţioară de-i râdea şi stelele de frumoasă. 6 puncte

PARTEA a II-a (30 de puncte)

Redactează o compunere de 5-7 rânduri (aproximativ 50-70 de cuvinte), în care să folosesti 3 cuvinte alese de tine din textul dat la Partea I. Dă un titlu sugestiv acestei compuneri.

Cuvinte selectate: _________________, _________________, _________________

Vei primi 12 puncte pentru redactarea întregii lucrări (respectarea normelor de ortografie, de punctuaţie şi de exprimare, respectarea limitelor de spaţiu indicate).

BAREM DE EVALUARE ŞI DE NOTARE

Se punctează oricare alte formulări/ modalităţi de rezolvare corectă a cerinţelor.

Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fracţiuni de punct.

Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărţirea la 10 a punctajului total.

PARTEA I (48 de puncte)

A.

1. c 6 puncte

2. câte 2 puncte pentru sublinierea formei corect despărţite în silabe pentru cuvintele date 3x2p=6 puncte

3. explicarea folosirii cratimei din secvenţa dată 6p/ explicare superficială, ezitantă 2p, 6 puncte

4. câte 1 punct pentru indicarea fiecărei valori morfologice şi a fiecărui caz pentru cuvintele din coloana din stânga 6x1p=6 puncte

5. construirea unui enunţ în care cuvântul indicat să aibă funcţia sintactică de atribut 6 puncte

B.

1. câte 3 puncte pentru menţionarea oricăror două personaje din text 2x3p=6 puncte

2. transcrierea unei personificări din text 6 puncte

3. precizarea sensului expresiei indicate 6 puncte

PARTEA a II-a (30 de puncte)

câte 2 puncte pentru utilizarea oricăreia dintre cei 3 termeni aleşi din textul de la Partea I 3x2p=6 puncte

alegerea unui titlu sugestiv 4 puncte

conţinut ideatic adecvat cerinţei 15p/ tratare ezitantă, superficială a cerinţei 5p 15 puncte

coerenţă şi echilibru al compoziţiei 5 puncte

Redactarea întregii lucrări: 12 puncte

respectarea limitelor de spaţiu indicate – 3 puncte

respectarea normelor de exprimare şi de ortografie – 6 puncte

(0-1 greşeli 6p; 2-3 greşeli 4p; 4-5 greşeli 2p; peste 6 greşeli 0p)

respectarea normelor de punctuaţie – 3 puncte

(0-1 greşeli 3p; 2-3 greşeli 2p; 4-5 greşeli 1p; peste 6 greşeli 0p)

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

ADJECTIVUL – TEST

Este partea de vorbire ____care însoţeşte un _______ şi arată ____ unui obiect.

Felul adjectivelor:

După formă:

1. _________ când îşi modifică forma în vorbire:

a) are _______ terminaţii şi are _______ forme flexionare – la masc. şi fem., singular şi plural: ex._________________

b) are ________terminaţii şi are _______ forme flexionare la feminin şi masculin singular şi o formă pentru ambele genuri la plural:ex. _____________________.

c) are ___ terminaţie şi _______ forme flexionare o singură formă pentru ambele genuri la masculin şi o singură formă pentru ambele genuri la feminin: ex._________________

2. ______________ când nu îşi modifică forma în vorbire: ex._________________

După criteriul semantic:

1. __________________________ex._________________

2. _____________________________________________

a) adj. pronominal de___________ îsoţeşte subst. cu scopul de a preciza obiectul determinat

masculin (însumi, pers.II, sg. _______, însuşi, înşine, pers. II, pl._______, înşişi)

fem. (persI, sg._______, însemi, însăţi, înseţi, însăşi, înseşi, însene, însevă, pers. III, pl._______).

b) adjectivul pronominal ___________ înlocuieşte numărul posesorului şi al obiectului posedat.

__________ şi ___________ obiect posedat: al meu, a mea, a ta, al tău, al său, a sa.

____________ şi ____________ ai mei, ai tăi, ale mele, ale tale, ai săi, ale sale.

_________________ şi ___________: al nostru, al vostru, a noastră, a voastră.

__________________ şi ________: ai noştri, ai voştri, ale noastre, ale voastre.

c) adj. pron. _______________: înloc. numele ob. deosebindu-l de alte ob., arătând apropierea, id.şi dep. _________________ ex.____________________

– _________________ ex. ________________________________ ___

– _________________ ex. ___________________________________

d) adjectivul pron. _________________ introduce prop. interogative cine? care? ce? cât?

Caz N. __________________________________

Caz Ac. _________________________________

Caz D. __________________________________

Caz G. __________________________________

e) adj. pronominal _______________ face legătura între propoziţia subordonată şi regenta ei şi au aceeaşi formă ca şi pronumele ________________ (Floarea care îmi place e ghiocelul.)

f) adjectivul pronominal _____________ apare în prop. negative: ex. _____________________________________

g) adj. pron. _________ nu indică precis obiectul înlocuit: ex. _____________________________________

3. provenite din verb la__________________ex.__________________________

provenite din verb la__________________ex.__________________________

4. provenite din_____________________ex. Apa repede îmi dă fiori.

Funcţiile sintactice ale adjectivului

Adjectivul se acordă în gen număr şi caz cu ________________ determinat şi poate îndeplini funcţiile sintactice de: ___________________ (Băiatul deştept învaţă.);

_________________________ (Fata este frumoasă.)

Gradele de comparaţie ale adjectivului:

1. ____________: ex. _______________

2. ______________:

– _______ (mai puţin frumos), – _____ (la fel de frumos), – _____ (mai frumos)

superlativ:

– ______________ de superioritate: cel mai frumos,

– relativ ________________: cel mai puţin frumos;

– absolut: ex. ______________________________

Unele adjective nu au _______________________: viu, veşnic

Locuţiunile adjectivale

__________________________ ce se comportă ca un adjectiv: om cu stare – bogat

II. 1. Identifică în textele de mai jos, adjectivele obţinute prin derivare, conversiune şi cele obţinute prin compunere:

a) Zmeii ascunseseră fetele suferinde pe drumurile pădurii întunecate.

b) El este un om cu mânie repede.

c) Are un chip îngeresc.

d) Amurgul sângeriu se prăvăli peste noi.

e) El este un om cumsecade.

2. Formulaţi adjective de la substantivele de mai jos cu ajutorul derivării: mijloc, plete, pădure, om, floare, frunză

3. Ataşează următoarelor substantive câte un adjectiv epitet: dragoste, lumânare, apă, ciocârlie.

4. Numeşte prin şase adjective, aflate la diferite grade de comparaţie, principalele trăsături de caracter ale prietenului tău sau prietenei tale.

5. Alcătuieşte enunţuri în care verbul a flutura, la modul participiu şi modul supin să devină adj.

6. Analizează adjectivele din următoarele enunţuri:

Şcoala noastră este plină de elevi cuminţi.

Maria însăşi nu a zărit nicio schimbare la elevii cei mai silitori.

Cartea care ai primit-o este a băiatului acesta.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test nuvela fantastică

-Ce-ţi doreşte inima pe ziua de azi? Îl întrebă ea. O ţigancă, o grecoaică, o nemţoaică…

-Nu, o întrerupse Gavrilescu ridicând braţul. Nu nemţoaică.

-Atunci, o ţigancă, o grecoaică, o ovreică, reluă bătrâna. Trei sute de lei, adăugă.

Gavrilescu zâmbi cu gravitate.

-Trei lecţii de pian! exclamă el începând să se caute în buzunare. Fără să mai socotim tramvaiul dus şi întors.

Bătrâna sorbi din cafea şi rămase pe gânduri.

-Eşti muzicant? Îl întrebă ea deodată. Atunci are să-ţi placă.

-Sunt artist, spuse Gavrilescu. Pentru păcatele mele am ajuns profesor de pian, dar idealul meu a fost, întotdeauna, arta pură. Trăiesc pentru suflet…”

(Mircea Eliade, La ţigănci)

1. Menţionează două trăsături ale prozei fantastice, identificabile în fragmentul dat.

2. Menţionează un element comun cu basmul, existent în text.

3. Indică două mijloace de caracterizare a lui Gavrilescu.

4. Explică diferenţa de semnificaţie dintre cuvintele muzicant şi artist.

5. Comentează ultima replică din text a lui Gavrilescu.

6. Ilustrează conceptul operaţional de stil direct, prin precizarea a două trăsături prezente în text.

7. Rezumă fragmentul citat în maximum 3 enunţuri.

8. Scrie expresii/locuţiuni care să conţină cuvintele a căuta, a rămâne, inimă.

9. Identifică timpurile verbale folosite în text, apoi comentează rolul folosirii lor în plan stilistic.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Expresii utilizate la clasă în predarea fantasticului

În procesul de predare-învăţare a operelor fantastice trebuie avut în vedere anumite expresii, noţiuni, cuvinte specifice întâmplărilor fantastice. Pentru aceasta voi propune o fişă de lucru prin care elevii să recunoască expresii fantastice.

Fişă de lucru

A. Pornind de la basmul popular Aleodor împărat precizează înţelesul următoarelor expresii:

-A se topi d(e)-a-n-picioarele

-A dobândi un copil

-La marginea groapei

-A fii la ceasul morţii

-A-şi da obştescul sfârşit

-A duce pe cineva păcatul să

-A fi nevoie de cap

-A da gură

-A face legătura

-A-i râde stelele de frumoasă

B. Identifică o expresie folosită de un scriitor în operele sale, basmul cult.

C. Dă exemple de alte expresii folosite în operele fantastice.

D. Precizează sinonimele următoarelor cuvinte: stârpitură, procopseală, gloată, teafăr, a se istovi

E. Pornind de la aceste expresii alcătuiţi un basm. Trebuie să ţineţi cont şi de toate elementele specifice acestei opere literare.

Evaluarea fişei de lucru:

A. Pornind de la basmul popular Aleodor împărat precizează înţelesul următoarelor expresii:

A se topi d(e)-a-n-picioarele – a slăbi, a se prăpădi încetul cu încetul

A dobândi un copil – a i se naşte cuiva un copil

La marginea groapei – aproape de moarte

A fii la ceasul morţii – a fii aproape de moarte

A-şi da obştescul sfârşit – a-şi da obştescul sfârşit

A duce pe cineva păcatul să – a muri

A fi nevoie de cap – a fi pândit de moarte

A da gură – a certa

A face legătura – a cădea la o învoială

A-i râde stelele de frumoasă – nespus de frumoasă

B. Identifică o expresie folosită de un scriitor în operele sale, basmul cult.

Scriitorul Ion Creangă în basmul cult „Harap Alb“ foloseşte expresia „a da o gură“. Ea se regăseşte şi în basmul Aleodor Împărat. Mihai Eminescu în basmul „Făt-Frumos din lacrimă“ utilizează expresia „a fi nevoie de cap“, expresie întâlnită şi în basmul Aleodor Împărat.

C. Dă exemple de alte expresii folosite în operele fantastice.

m-ai băgat în toate grozile morţii“ – m-ai îngrozit,

a mâna porcii la jir“ – a sforăi

D. Precizează sinonimele următoarelor cuvinte:

stârpitură – fiinţă nedezvoltată

procopseală – căpătuială, înavuţire

gloată – mulţime de oameni

teafăr – sănătos

a se istovi – a se sfârşi, a muri

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test de evaluare basmul

Atunci Aleodor întinsese coprinsul său şi pe moşia lui Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, luă de soţie pe fata lui Verdeş împărat şi se întoarse la împărăţia lui.

Când îl văzură gloatele venind teafăr, alături de o soţioară de-i râdea şi stelele de frumoasă, îl primiră cu mare bucurie; şi urcându-se din nou în scaunul împărăţiei, domni şi trăi în fericire, până se istoviră.

Iar eu încălecai pe-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa.“

(Aleodor Împărat)

A. Scoate ideia principală din fragmentul citat.

B. Identifică un element real şi unul fantastic în text.

C. Argumentează în cinci – zece rânduri că textul de mai sus este un basm.

D. Rescrie o expresie fantastică, specifică basmului în care se regăseşte o personificare.

E. Care este modul de expunere folosit în fragment.

F. Care este personajul ce simbolizează binele în fragment şi care este personajul ce simbolizează răul.

G. Dă exemple de două elemente specifice basmului cu aplicaţii pe fragmentul citat.

H. De ce textul de mai sus este o creaţie populară?

I. Cu ce personaj din fragmentul citat ai vrea să te asemeni?

J. Explică bucuria întregului popor la întoarcerea lui Aleodor acasă.

K. Transformă cu ajutorul sufixării substantivul împărat în adjectiv. Alcătuieşte o propoziţie în care acest adjectiv să aibă valuarea de epitet.

L. Scrie un scurt basm pornind de la următorul enunţ: Împărăţia lui Verdeş Împărat a fost vrăjită să îşi piardă curajul.

Barem de corectare şi notare

A. Ideia principală din fragmentul citat este: Întors în împărăţia sa, Aleodor o ia de soţie pe fata lui Verdeş Împărat. 0,50 p.

B. Un elementul real din text constă în căsătoria lui Aleodor cu fiica lui Verdeş Împărat, iar un element fantastic este personajul secundar Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. 0,50 p.

C. Fragmentul citat aparţine deznodământului unui basm, deoarece este ilustrată biruinţa binelui asupra răului prin învingerea personajului negativ Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop şi căsătoria personajului principal pozitiv ce îşi redobândeşte şi împărăţia mărind-o cu ţinutul personajului malefic.

Aparţinând ultimului moment al acţiunii, deznodământul, apare în fragmentul citat şi o formulă de încheiere specifică basmului: „Iar eu încălecai pe-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa.“

De remarcat sunt şi cuvintele dar şi expresiile populare şi fantastice prezente în fragment: coprinsul, gloatele, teafăr, de-i râdea şi stelele de frumoasă, se istoviră.

Se poate observa în cele relatate mai sus că fragmentul aparţine unui basm prin biruinţa binelui împotriva răului, pezenţa personajului fantastic Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, regăsirea unor expresii specifice acestei specii literare, a formulei de încheiere. 1p.

D. O expresie fantastică specifică basmului ce conţine o personificare este „o soţioară de-i râdea şi stelele de frumoasă“. 0,50p.

E. Modul de expunere folosit în fragment este naraţiunea. 0,50p.

F. Personajul care simbolizează binele în fragment este Aleodor, iar cel care simbolizează răul este Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop. 0, 50p

G. Un element specific basmului în fragment ar fi biruinţa binelui împotriva răului, a lui Aleodor împotriva lui Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, iar un alt element specific basmului ar fi formula de încheiere: „Iar eu încălecai pe-o şea şi v-o spusei dumneavoastră aşa.“

H. Textul de mai sus este o creaţie populară, din cauză că nu are autor, are un caracter anonim, colectiv (au participat mai mulţi de-a lungul timpului la creaţie), oral (s-a transmis prin viu grai) şi tradiţional (căsătoria, un moment important în viaţă). 0,50p.

I. 0,50p.

J. Poporul se bucură la întoarcerea lui Aleodor acasă, deoarece vor fi conduşi de un împărat drept, bun, blând, milos trăsături ce vin în antiteză cu cele ale personajului negativ învins de el. 0,50p.

K. împărătesc

Palatul împărătesc are privirea spre soare. 1p.

L. 2p.

Se acordă 1p. din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

FIŞĂ DE LUCRU – PERSONAJELE BASMULUI

A. Personajele basmului sunt selectate din lumea reală, eroul basmului românesc este Făt-Frumos, modelul ideal al tânărului la sat (fiu de împărat sau om simplu). Puterile lui sunt limitate dar învinge, în final, prin calităţile sale deosebite: forţă, frumuseţe fizică, curaj, vitejie, dragoste de adevăr, spirit de dreptate.

Numeşte un personaj pozitiv dintr-un basm popular şi unul dintr-un basm cult.

B. Adversarii personajului pozitiv sunt, de obicei, personaje supranaturale, cu o putere fizică neobijnuită, reprezentând forţele răului, trăiesc într-o lume diferită de a eroului pozitiv, într-un alt tărâm. Lipsite de agerimea minţii au în stâpănire obiecte miraculoase cu ajutorul cărora obţin succese sau au calitate viclenia. Exemple de astfel de personaje (balauri, scorpii, zgripţuroaice, căpcăuni, zmei etc.)

Dă exemplu de un personaj negativ supranatural dintr-un basm popular şi un personaj negativ dintr-un basm cult. Ai putea da exemplu de un alt personaj dintr-o altă operă literară cultă, diferită de basm (nuvelă, roman) care trăieşte într-un alt tărâm, însă are posibilitatea să pătrundă în viaţa firească a unui om.

C. Pentru a ieşi biruitor din confruntarea cu personajele fabuloase, monstruase, eroului din basm i se alătură personaje din lumea reală (personaje personificate: cal, albină etc.) sau personaje fantastice (Ochilă, Sfânta Duminică).

Dă exemplu de un astfel de personaj dintr-un basm popular şi unul dintr-un basm cult.

D. În confruntările sale cu forţele răului, eroul din basm foloseşte anumite obiecte miraculoase (oglindă, pieptene) şi substanţe cu calităţi tămăditoare (apa vie, apa dulce, apa moartă)

Dă exemplu de un basm popular şi unul cult unde se regăsesc obiecte miraculoase sau tămăduitoare.

E. Precizează ce înseamnă termenii: fantastic, miraculos, supranatural.

F. Arată un fenomen miraculos într-un basm, apoi într-o altă operă diferită de basm.

G. Acţiunea într-un basm se petrece într-un timp real şi fantastic cu folosirea cifrelor simbolice şi unităţi de timp ca de exemplu trei zile şi trei nopţi.

Puteţi da exemplu de o nuvelă a scriitorului Mircea Eliade în care acţiunea să se desfăşoare într-un timp real şi fantastic cu folosirea cifrelor simbolice şi unităţi de timp.

Evaluarea fişei de lucru

A. Un personaj pozitiv dintr-un basm popular este Aleodor Împărat din basmul cu acelaşi nume, iar un personaj pozitiv dintr-un basm cult este Harap Alb din basmul cu acelaşi nume al scriitorului Ion Creangă.

B. Un exemplu de personaj supranatural negativ dintr-un basm popular este Jumătate-de-om călare-pe-jumătate-de-iepure-şchiop, din basmul Aleodor Împărat, iar Spânul este un personaj supranatural negativ dintr-un basm cult, Harap Alb al scriitorului Ion Creangă.

Un personaj Domnişoara Christina din romanul Domnişoara Christina a scriitorului Mircea Eliade pătrunde în viaţa reală dintr-un alt tărâm, cel al morţii.

C. Un personaj fabulos ce i se alătură lui Aleodor Împărat, personajul basmului popular este ştiuca care îl ajută în una din încercările de a se ascunde de fiica lui Verdeş Împărat, iar un personaj fabulos ce i se alătură lui Harap Alb, personajul basmului cult este Gerilă care îl ajută să biruiască cuptorul încins, camera în care trebuiau să se odihnească peste noapte.

D. Aleodor Împărat se foloseşte de un solzişor, iar în Harap Alb apare putera tămăduitoare a apei (vie şi moartă)

E. Fantastic înseamnă fenomene, întâmplări create şi plăzmuite de imaginaţie, care nu există în realitate.

Miraculos arată un produs uimitor, totalitatea fenomenelor supranaturale dintr-o operă.

Supranatural artă ceva care este mai presus de forţele şi legile naturii, a lumii reale, miraculos, fantastic.

F. Un fenomen miraculos în basmul popular Aleodor Împărat este metamorfoza personajului Aleodor când trebuie să se ascundă de fata împăratului, în basmul cult „Făt-Frumos din lacrimă“ a scriitorului Mihai Eminescu întâlnim metamorfoza eroului într-o floare, iar în nuvela Şarpele a scriitorului Mircea Eliade putem vorbi de metamorfoza Andronic-Şarpe. Tot un astfel de element miraculos îl întâlnim în nuvela Les trois Grâces prin dubla viaţă a personajului Frusinel ce oscilează între tinereţe şi bătrâneţe.

G. O nuvelă a scriitorului Mircea Eliade în care acţiunea să se desfăşoare într-un timp real şi fantastic cu folosirea cifrelor simbolice şi unităţi de timp este La ţigănci. Timpul real este Bucureştiul, iar cel fantastic locul numit „La ţigănci“. Cifra simbolică este aici trei: ora trei, trei fete, trei încercări de a ghici ţiganca.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test de evaluare a cunoştinţelor, cls. a V-a.

Se dă textul:

Crivăţul din miazănoapte vâjâie prin vijelie,

Spulberând zăpada-n ceruri de pe deal, de pe câmpie.

Valuri albe trec în zare, se aşterne-n lung troian,

Ca nisipurile dese din pustiul african.

Viscolul frământă lumea!…Lupii suri ies după pradă,

Alergând, urlând în urmă-i prin potopul de zăpadă.

Turmele tremură; corbii zbor vârtej, răpiţi de vânt,

Şi răchitele se-ndoaie lovindu-se de pământ.“

(Viscolul, Vasile Alecsandri)

1. Transcrie un cuvânt colectiv din text dându-i un sinonim. 0, 20p.

2. Alcătuieşte familia lexicală a cuvântului pământ (patru derivate). 0, 40p.

3. Transcrie din text un cuvânt care să conţină diftong şi altul în care să găseşti vocale în hiat. 0,40p.

4. Precizează câte litere şi sunete au cuvintele: răchitele, ceruri. 0,50p.

5. Alcătuieşte câmpul lexical al verbelor la modul gerunziu din text. 0, 40p.

6. Transcrie din text două epitete. 0, 60p.

7. Alcătuieşte enunţuri în care verbul a fi să fie pe rând: verb copulativ, verb predicativ, verb auxiliar. 0, 60p.

8. Conjugă verbul trec la modul indicativ, timpurile imperfect, perfect compus şi mai mult ca perf. 0, 90p.

9. Alcătuieşte o compunere în care să comentezi prima strofă citată, în compunerea ta vei avea în vedere: mesajul strofei citate, ce tablou din natură prezintă, încadrarea ei într-un gen literar procedeele artistice utilizate de autor (figuri de stil şi imagini artistice), prezentare conţinutului, rimă, măsură, concluzii. 1 p.

10. Alcătuieşte un dialog între vânt şi corbi. 2p.

11. Pornind de la mesajul textului citat alcătuieşte o compunere în care să prezinţi un tablou de iarnă, folosind descrierea. 2p.

Se acordă 1p. din oficiu.

test realizat de prof. Ana-Cristina Popescu

Test – cls. a VI-a A, sem. II.

Tânărul Goe poartă un frumos costum de marinar, pălărie de paie cu inscripţia pe pamblică: le Formidable

– Vezi ce bine-i şade lui, zise mam’ mare, cu costumul de marinel?

– Mamiţo, nu ţi-am spus că nu se zice marinel?

– Da cum?…

– Marinal…

– Ei, ziceţi voi cum ştiţi; eu zic cum am apucat. Aşa se zicea pe vremea mea, când a ieşit întâi moda asta la copii, marinel.

– Vezi că sunteţi proaste amândouă? Întrerupe tânărul Goe. Nu se zice nici

marinal, nici marinel!…

– Da cum, procopsitule? Întrebă tanti Miţa cu un zâmbet simpatic.

– Mariner…

– Apoi, de, n-a învăţat toată lumea carte ca dumneata! Zice mam’ mare şi sărută pe nepoţel şi iar îi potriveşte pălăria de marinel.“

(I. L. Caragiale D-l Goe)

I. Înţelegerea textului

1. Notează personajele care participă la dialog. 0. 20

2. Identifică personajul principal şi secundar din fragment. 0, 20

3. Scrie trăsăturile morale ale personajelor. (două trăsături) 0, 20

4. Ce date ni se dezvăluie în fragment referitor la portretul fizic al personajului principal ? 0, 20

5. Explică semnificaţia titlului. 0 , 20

6. Cărui gen literar şi specii literare aparţine textul, de ce? 0, 20

7. De unde reiese umorul în text ? 0, 20

8. Ce moment al subiectului e surprins în text ? 0, 20

9. Precizează rolul virgulei în Mamiţo, nu ţi-am… 0, 20

10. Transformă vorbirea directă în vorbire indirectă. 0, 30

II. Pornind de la definiţia fabulei arată care sunt trăsăturile acestei specii literare? 0, 40p

III. Comentează pastelul Mărţişor de Ion Pillat aratând elementele specifice primăverii. 3 p

IV. Analizează cuvintele subliniate. 0, 25 p fiecare cuvânt (0.25 x 14 = 3, 50 )

1p din oficiu

test realizat de prof. Ana-Cristina Popescu

TEST – Părţile de vorbire neflexibile

Adverbul

Definiţie:

Este partea de vorbire ______ care arată o caracteristică a unei ___________.

Determină ___________________.

Ex. Ea adormi târziu. (subliniază adv. din enunţ)

Felul adverbului: După formă: -simple: ________… -_______: devreme, niciodată…

După înţeles:

– adverbe de ______: ex.___________

– adverbe ___: ex.________________

– adverbe ________ex. ___________

– adverbe ________ex. __________

– adverbe ____________: cum? unde? când?

(apar în prop. interogative)

– adverbe ________ex. __________ …

– adverbe ________ex. __________…

– adverbe ________ex. __________…

Funcţii sintactice:

– ____________: unde?

S-a oprit aici.

– ____________: cum?

Vorbeşte corect.

– ____________: când?

A sosit ieri.

– ____________: care? Ce fel de?

Tema de azi a fost uşoară.

– ____________: Este uşor a scrie.

(determină un verb copulativ)

– ____________: Fireşte că vine.

Gradele de comparaţie ale adverbului:

1. ___________: greu

2. comparativ:

– de inferioritate: __________________

– ____________: la fel de greu, tot atât de greu

– de superioritate__________________

3. _____________________________

– relativ: ___________: cel mai puţin greu;

– de superioritate: _________________

– superlativ: _____________________

Locuţiunile adverbiale sunt ___________ cu valoare de adverb:

Prepoziţia:

Definiţie: partea de vorbire ________ ce exprimă raportul sintactic de dependenţă în propoziţie. Ea _______are funcţie sintactică.

Feluri:

– _______: la, cu, de, în, pentru…-_______: ___(prin alăturare), _______ (prin contopire)

Prepoziţiile cer anumite cazuri:

– __________: în, pe, de… A mers la film

._________: graţie, datorită, mulţumită, conform, contrar, potrivit… – Datorită lui a venit.

– ________: asupra, contra, împotriva, în spatele, în faţa… Mihai este împotriva lui.

Locuţiunile prepoziţionale sunt grupuri de cuvinte cu valoare de prepoziţie:

Interjecţia

Definiţie. Partea de vorbire neflexibilă prin care se exprimă senzaţii, sentimente, -________ zgomote din natură. Unele interjecţii _______ funcţii sintactice.

Felul: – interjecţii propriu-zise: —————–

– onomatopee – _________: buf, poc,

– sunetele scoase de animale: __________________________

– de adresare: ________________

– ______________: iată, uite, hai, marş, zbâr…

Funcţii sintactice:

– ______________: Cip-cirip se aude.

– ______________: Hai acasă!

– ______________: Raţa merge lipa-lipa

– ______________: Am auzit buum!

-______________:- Zgomote de pac-pac se aud.

– ______________: E vai de el.

Conjuncţia

Definiţie: Este partea de vorbire neflexibilă ce exprimă raportul de coordonare în propoziţie şi de coord. şi subordonare între ____________ unei fraze:

Felul:

– _________________: că, şi,

– _________________: ca să, fiindcă

Coordonatoare: leagă _____propoziţii sau părţi de propoziţie de acelaşi fel

Ion şi Ioana dansau. Am citit / şi am scris./

– coordonatoare __________: şi, nici, precum şi

– coordonatoare __________: dar, iar, însă, ci

– coordonatoare ________: – ori, sau, fie

– coordonatoare _________________: deci, aşadar, prin urmare

Subordonatoare: introduc _________: să, că, dacă, ca să, căci, deoarece…

Locuţiunile conjuncţionale sunt __________ cu valoare de conjuncţie din cauză că, în timp ce

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST BALADA POPULARĂ (MIORIŢA)

1. Arată semnificaţia versurilor: Pe-un picior de plai, / Pe-o gură de rai, … Se cobor la vale …

2. Precizează rolul interjecţiei predicative Iată (Iată vin în cale.)

3. Arată rolul mioriţei în text şi precizează figura de stil prin care este prezentată aceasta. (5-8 rânduri)

4. Ce rol îndeplinesc fluierele în text?

5. Explică versul Cu lacrimi de sânge!

6. Dacă urmărim firul epic al baladei, care moment al subiectului lipseşte?

7. Precizează ce motive literare întâlnim în baladă.

8. Arată viziunea asupra morţii a ciobănelului mioritic (5-8 rânduri)

9. Alcătuieşte o compunere în care să realizezi portretul ciobănelului mioritic.

10. Transcrie un vers prin care ciobănelul se arată păstrator al tradiţilor populare.

11. Realizează sintaxa frazei: Iar cel Ungurean, / Şi cu cel Vrâncean, / Mări se vorbiră, / Ei se sfătuiră / Pe l’apus de soare / Ca să mi-l omoare / Pe cel Moldovan / Că-i mai ortoman / Ş’are oi mai multe, / Mîndre şi cornute, / Şi cai invăţaţi / Şi cîni mai bărbaţi!…

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST – POEMUL

1. Explică semnificaţia titlului poemului Dan, căpitan de plai de Vasile Alecsandri.

2. Cărui gen literar aparţine poemul?

3. Precizează ce figură de stil întâlnim în versul: Bătrânul Dan trăieşte ca şoimul singuratic.

4. Explică înţelesul epitetului: vechi pustnic.

5. Comentează versurile Fantazmă drăgălaşă a verdei tinereţi / Ce fuge de răsuflul geroasei bătrâneţi… Iar munţii albi ca dânsul, se-nclină-n depărtare.

6. Arată semnificaţia versului: Bătrânul Dan ascultă grăind doi vechi stejari.

7. Precizează care este intriga poemului.

8. Arată semnificaţia versului: Pe inimă şi paloş rugina nu s-a pus.

9. Precizează asemănările şi deosebirile dintre Dan şi Ursan referindu-vă la locul unde trăiesc eroii şi vitejia acestora.

10. Arată semnificaţia versurilor: Ce simte firul ierbii când coasa e vecină / Ea pleacă fruntea-n pace, răspunde căpitanul,/Căci are să renască mai fragedă la anul.

11. Arată semnificaţia epitetului alb din versul: Alb am trăit un secol pe plaiul strămoşesc.

12. Prezintă pe scurt punctul culminant şi deznodământul poemului Dan, căpitan de plai de Vasile Alecsandri.

13. Analizează cuvintele subliniate: Pe nimeni nu am zărit trecând pe acolo cu paşi mărunţi. Haide la film! Probabil că învată. Bravo, ai reuşit să-i asculţi pe amândoi. Ascult pic-pic.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TEST – BALADA POPULARĂ MĂNĂSTIREA ARGEŞULUI

Află că noi ştim

Oricând să zidim

Altă mănăstire

Pentru pomenire,

Mult mai luminoasă

Şi mult mai frumoasă!

Domnu-i asculta

Şi pe gânduri sta,

Apoi poruncea

……………………

Iar pe cei zidari,

Zece meşteri mari

Să mi-i părăsească

Ca să putrezescă

Colo pe grindiş

Sus pe coperiş

Meşterii gândea

Şi ei îşi făcea

Aripi zburătoare

Din şindrili uşoare.

……………………..

Şi-n văzuh sărea,

Dar pe loc cădea,

Şi unde pica

Trupu-şi despica

Iar bietul Manoli

Când se încerca

De-a se arunca,

Iată c-auzea

Din zid că ieşea,

Un glas năduşit,

Un glas mult iubit,

………………..

De pe coperiş

Mort bietul cădea

Iar unde cădea

Ce se mai făcea?

O fântână lină,

Cu apă puţină,

Cu apă sărată,

Cu lacrimi udată.

1. Identificaţi în textul citat două motive epice ale baladei populare. Explicaţi-le în două-trei rânduri.

2. Ce moment a subiectului este surprins în textul citat? Explicaţi acest lucru în cinci-şase rânduri.

3. Arătaţi cărui gen şi specii literare aparţine textul citat în cinci-şase rânduri.

4. Stabiliţi ce relaţie se stabileşte între personajele baladei:

a. Domnul – (Negru Vodă) – meşteri

b. meşteri – Manole

c. Manole – Ana

5. Ce mit al poporului român surprinde balada? De ce?

6. Precizează modul sau modurile de expunere prezente în text.

7. Explicaţi în două-trei rânduri sintagma: floarea câmpului.

8. Cum vă explicaţi faptul că Manole aude glasul Anei când se aruncă de pe acoperiş?

9. Explicaţi faptul că Ana şi Manole par să moară în acelaşi timp.

10. Explicaţi semnificaţia simbolică a fântânii.

11. Explicaţi dramatismul baladei după cum rezultă din textul citat.

12. Arătaţi cum s-a rezolvat conflictul în baladă.

13. Precizează cum s-au format cuvintele: oricând, altă, coperiş, zburătoare.

14. Alcătuiţi câte un enunţ cu omonimele cuvintelor: noi (Află că noi ştim.), i (Domnu-i asculta.).

15. Precizaţi valoarea morfologică a cuvintelor subliniate: altă un se o.

16. Pecizează modul şi diateza verbelor: să zidim, se încerca.

17. Precizează fc. sint. pt. cuv. zece, altă, mi.

18. Alcătuiţi câmpul lexical al epitetelor din text.

Notă: Se acordă 0, 50 p fiecare cerinţă şi 1p din oficiu.

test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

Test de evaluate – cls. a VIII-a

Abia atingi covorul moale,

Mătasa sună sub picior,

Şi de la creştet pân-în poale

Pluteşti ca visul de uşor.

( Mihai Eminescu, Atât de fragedă…)

Cerinţe:

1. Transcrie din text două figuri de stil diferite şi precizeazează-le.

2. Precizează rima versurilor.

3. Pecizează cărui gen literar aparţine textul şi de ce.

4. Arată în 10-12 rânduri semnificaţia titlului poeziei făcând referire la textul citat.

5. Transcrie un cuvânt compus prin alăturare din text.

6. Alcătuieşte un enunţ în care cuvântul uşor să fie folosit cu alt sens decât în text.

7. Alcătuieşte câmpul lexical al verbelor din text.

8. Precizează ce valoare morfologică au cuvintele subliniate: Abia, moale, de uşor.

9. Transcrie prima propoziţie din text.

10. Realizează expansiunea atributului moale din primul vers într-o propoziţie subordonată corespunzătoare.

Test realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

MODEL DE SUBIECT PENTRU EVALUAREA NAŢIONALĂ

Subiectul I

Citeşte cu atenţie textul următor:

Vino-n codru la izvorul

Care tremură pe prund,

Unde prispa cea de brazde

Crengi plecate o ascund.

Pe genunchii mei şedea-vei,

Vom fi singuri-singurei,

Iar în păr înfiorate

Or să-ţi cadă flori de tei.

Dorinţa, Mihai Eminescu

A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

1. Transcrie câteva elemente morfologice prin care să justifici că textul este o adresare directă. 6 p.

2. Numeşte şi exemplifică prin transcriere două figuri de stil diferite din text. 6 p.

3. Numeşte elementele care fac parte din planul terestru. 6 p.

4. Formează câte un sufix diminutival de la cuvintele: izvor, flori. 6 p.

5. Explică în 30-40 de cuvinte, (3-4 rânduri) utilizarea verbelor la viitor în strofa a doua a poeziei. 6 p.

B. Redactează o compunere, de 100-150 de cuvinte (10-15 rânduri), în care să prezinţi semnificaţia titlului poeziei Dorinţa de Mihai Eminescu, prin raportare la conţinutul textului citat. 12 p

În compunerea ta trebuie:

– să ilustrezi relaţia dintre titlu şi conţinutul textului liric;

– să înfăţişezi relaţia dintre titlu şi conţinutul textului liric cu exemple din text;

– să ai un conţinut adecvat cerinţei;

– să te înscrii în limitele de spaţiu indicate.

Subiectul II

Citeşte cu atenţie textul următor:

Leopardul (Leopardus pandalis) trăieşte ascuns în pădurile tropicale din America Centrală şi de Sud.

Silenţios, aproape invizibil, leopardul se deplasează tiptil în căutarea micilor prăzi. Graţie blănii sale, el se „topeşte” perfect în peisaj, ferindu-se astfel din raza vizuală a eventualelor victime, cât şi a atacatorilor (în primul rând, omul). Frumuseţea blănii i-a adus numai nenorociri, el fiind astăzi ameninţat cu dispariţia. În 1970, mai mult de 140.000 de piei de leopard au fost legal importate de Statele Unite. Deşi după 1975 comerţul cu blănuri de leopard a fost interzis, el… continuă. Faptul că traficul de blănuri de leopard a mai scăzut, nu se datorează grijii faţă de acest animal, ci faptului că numărul lor este din ce în ce mai mic.“(Maria Dascălu, Un animal magnific leopardul, în revista „Lumea animalelor”, nr. 4, mai-iunie, 1996)

A. Scrie, pe foaia de examen, răspunsul pentru fiecare dintre cerinţele de mai jos:

Formulează câte un enunţ în care să numeşti următoarele elemente care privesc articolul citat:

– anul în care au fost importate legal mai mult de 140.000 de piei de leopard;

– motivul pentru care traficul de blănuri de leopard a mai scăzut. 4 p.

2. Menţionează autorul şi revista din care a fost selectat fragmentul. 4 p.

3. Precizează valoarea morfologică a cuvintelor subliniate din structurile: Graţie blănii sale, el se „topeşte”, au fost legal importate. 4 p.

4. Precizează funcţia sintactică a cuvintelor subliniate din structura: nu se datorează grijii faţă de acest animal, ci faptului că numărul lor este din ce în ce mai mic. 4p

5. Transcrie din text o propoziţie subordonată atributivă. 4 p.

6. Alcătuieşte un enunţ în care să ai o subordonată subiectivă, având ca tremen regent o expresie verbală impersonală. 4p.

B. Redactează o compunere de 100-150 de cuvinte (10-15) rânduri în care să-ţi spui opinia despre importanţa protejării leopardului.

În compunerea ta trebuie:

– să-ţi spuni opinia despre importanţa protejării leopardului 4 p.

– să argumentezi despre importanţa protejării leopardului cu exemple din text 4 p.

– să ai un conţinut adecvat tipului de text şi cerinţei formulate 2 p.

– să te înscri în limitele de spaţiu indicate 2 p.

Redactare: 12 p.

Din oficiu se acordă 10 p

Subiect realizat de

prof. Ana-Cristina Popescu

TESTE GRILĂ

Test 1

Se dă textul:

– Asta e culmea!… culmea!… strigă d. Lefter, ştergându-şi fruntea de sudoare, pe când madam Popescu, consoarta sa, caută fără preget în toate părţile… Nu e şi nu e!…

– Femeie, trebuie să fie în casă… Dracu n-a venit să le ia!…

Dar ce au pierdut? Ce caută?

Caută două bilete de loterie cu cari d. Lefter Popescu a câştigat.“

(Două loturi, I.L.Caragiale)

1. În text e utilizată:

a. vorbirea directă

b. vorbire indirectă.

2. Care este emiţătorul în text?

a. autorul

b. femeia

c. Lefter

3. Care este receptorul în text?

a. autorul

b. femeia

c. Lefter

4. Care este mesajul în text?

a. biletele de loterie

b. madam Popescu

5 Textul citat este:

a. epic

b. liric

c. dramatic

6. Textul aparţine speciei litrare:

a. romanul

b. schiţa

c. nuvela

7. ştergându-şi este:

a. verb nepersonal, modul gerunziu, diateza reflexivă, cojugarea a II-a

b. verb, modul indicativ, diateza activă, conjugarea a II-a

8. Cuvântul sudoare conţine:

a. diftong

b. hiat

9. Ce caută soţii Popescu?

a două bilete la loterie

b. loteria

10. Dracu n-a venit este:

a. propoziţe afirmativă

b. propoziţie negativă

11. Numeralul două are valoare:

a. substantivală

b. adverbială

c. adjectivală

12. strigă d. Lefter este:

a. propoziţie incidentă

b. propoziţie predicativă

13. Ideea principală a fragmentului este:

a. Soţii Popescu caută două bilete de loterie.

b. Soţii Popescu caută două bilete de loterie cu cari d. Lefter Popescu a câştigat.

Test 2

Citeşte cu atenţie textul şi rezolvă cerinţele:

Îi foşnea uscat pe frunze poala lungă a albei rochii,

Faţa-i roşie ca mărul, de noroc i-s umezi ochii;

La pământ mai că-i ajunge al ei păr de aur moale,

Care-i cade peste braţe, peste umerele goale.

Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă,

Flori albastre are-n păru-i şi o stea în frunte poartă.“

1. Faţa-i roşie ca mărul este:

a. personificare

b. comparaţie

c. epitet

2. aur moale este:

a. epitet

b. metaforă

c. antiteză

3. Antonimul cuvântului frumoasă este:

a. drăguţă

b. urâtă

c. incultă

4. Cuvântul poala conţine:

a. diftong

b. pleonasm

c. hiat

5. Astfel s-a format prin:

a. compunere

b. derivare

c. conversiune

6. Textul este:

a. un portret

b. o poveste

c. o istorioară

Teste realizate de

prof. Ana-Cristina Popescu

Olimpiada de limbă, comunicare şi literatură română

clasa a VI-a

Model de subiect

Citeşte cu atenţie textele de mai jos (A şi B):

A. Toate străzile din oraş, oricât de întortocheate şi de încâlcite ar fi fost, de oriunde ar fi pornit, se strecurau toate spre şoseaua principală şi se revărsau toate în ea, transformând-o astfel în singura cale de ieşire din târg spre munţii care se profilau în depărtări. Mai era şi o gârlă* prăpăstioasă care împiedica celelalte străzi să părăsească oraşul de capul lor, o gârlă care înconjura târgul ca un şanţ de cetate şi peste care nu se aruncase decât un singur pod, un pod mare, de piatră, la capătul dinspre nord. Locului unde se afla podul i se spunea: „la barieră”. În preajma podului se înjghebaseră, de-a lungul anilor, câteva căsuţe pipernicite şi nişte gherete de bârne, toate roase de oftica* vremurilor. Dacă în timpul nopţii bariera dormea somn greu, rareori tulburat de vreun scârţâit de care sau de claxonul vreunui camion, de cum se iveau zorii începea o forfotă care nu se mai termina până la asfinţit. Drumeţi, care cu boi, docare*, biciclete, mai rar camioane sau maşini de şosea, căruţe, mai ales căruţe cu coviltirul deasupra, se scurgeau, se scurgeau întruna spre oraş. Străini sau cunoscuţi, oamenii îşi dădeau bineţe într-un fel ciudat, care se împământenise în toată regiunea: întotdeauna îşi destăinuiau şi scopul colindei lor la oraş.

(Constantin Chiriţă, Cireşarii, vol. I: Cavalerii florii de cireş)

*gârlă s.f. apă curgătoare (mai mică); braţ al unei ape curgătoare.

*oftică s.f. (pop.), tuberculoză pulmonară; ftizie.

*docar s.n. trăsurică uşoară cu două sau cu patru roţi.

B. În trenul acesta, încă înainte de a ajunge în inima Ţării Moţilor, am văzut două lucruri minunate. Am văzut o femeie mâncând un măr, şi felul cum moţii privesc munţii. Pe urmă n-am mai văzut nimic atât de adânc, de revelator.

Femeia a pus mărul alături, pe bancă. Bărbatul a scos un briceag, l-a deschis şi a îndemnat-o să mănânce…

Femeia a început să mănânce mărul. Mari actriţe ale lumii, unde sunteţi, s-o vedeţi pe această ţărancă, pe această femeie din Ţara Moţilor, mâncând un măr? Mânca? Mânca! Dar în acelaşi timp părea că se roagă, că spune o poezie, că stă de vorbă cu Dumnezeu.

Întâi a luat mărul şi l-a privit câteva clipe printre pleoapele pe jumătate închise. Era respect, admiraţie şi bucurie, puţin tristă, puţin amară, în faţa acestui lucru rar pe care îl avea în mână. Pe urmă a început să taie mărul cu briceagul. Nimic n-ar putea pare mai din obişnuitul vieţii.

Dar ea făcea impresia că oficiază un cult, că se împărtăşeşte dintr-un mister. Când tăia bucata de măr cu gesturi domoale, prevenitoare parcă, şi o ducea apoi spre gură, buzele-i păreau că murmură o rugăciune.

(Geo Bogza, Ţara de piatră)

ALEGE una dintre cele două variante de subiect propuse mai jos şi răspunde corect tuturor cerinţelor formulate în sarcinile de lucru, în variata aleasă.

Atenţie! NU AI VOIE SĂ REZOLVI AMBELE SUBIECTE!

VARIANTA I

A. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului – 16 puncte

1. Precizează două aspecte comune ale celor două fragmente propuse. 6 puncte

2. Explicǎ, într-un text de 3-4 rânduri, semnificaţia secvenţei: Dar ea făcea impresia că oficiază un cult, că se împărtăşeşte dintr-un mister. 10 puncte

II. Scriere despre textul literar – 25 de puncte

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă particularităţile descrierii literare, utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din ambele texte propuse.

În redactarea compunerii, vei avea în vedere:

-evidenţierea a cel puţin două trăsături ale descrierii artistice evidente în textele date;

-identificarea a cel puţin două imagini artistice din fiecare text;

-comentarea semnificaţiei a două figuri de stil diferite, din fiecare text.

III. Scriere imaginativă – 25 de puncte

Alcătuieşte o compunere narativă, de cel puţin 25 de rânduri, despre o întâmplare reală sau imaginară din copilăria ta, în care să utilizezi şi următoarele secvenţe, extrase din textele propuse: întortocheate şi de încâlcite, lucruri minunate, gesturi domoale, somn greu.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unui titlu sugestiv;

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

– utilizarea naraţiunii, descrierii şi dialogului, ca moduri de expunere;

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate;

– utilizarea în text a cel puţin două figuri de stil învăţate.

Redactare pentru ambele compuneri (II şi III) – 14 puncte

Cele 14 puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textelor, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat (scriere despre textul literar, scriere imaginativă).

B. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Explicǎ utilizarea cratimei în structura: n-am 4 puncte

2. Exprimă-ţi opinia, într-un text de 3-4 rânduri despre felul cum străinii îşi dădeau bineţe, lucru evocat în textul A, 6 puncte

C. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)

1. Notează, din al doilea text, două cuvinte din câmpul lexical al elementelor naturii. 6 puncte

2. Precizează cum s-au format cuvintele subliniate: această ţărancă, astfel, împământenise, 6 puncte

3. Transcrie câte un verb pentru fiecare conjugare din textul B. 8 puncte

NOTĂ! Se acordă 10 puncte din oficiu. Total punctaj: 120 de puncte

VARIANTA a II-a

A. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului – 16 puncte

1. Precizează două aspecte comune ale celor două fragmente propuse. 4 puncte

2. Explicǎ, într-un text de cel puţin 3-4 rânduri, valoarea expresivǎ a epitetelor din primul text. 12 puncte

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

Într-o compunere de 15-20 de rânduri, prezintă particularităţile descrierii literare, utilizând, pentru exemplificare, secvenţe din ambele texte propuse.

În redactarea compunerii, vei avea în vedere:

-evidenţierea a cel puţin două trăsături ale descrierii artistice evidente în textele date;

-identificarea a cel puţin două imagini artistice din fiecare text;

-comentarea semnificaţiei a două figuri de stil diferite,din fiecare text.

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Alcătuieşte o compunere narativă, de cel puţin 25 de rânduri în care să relatezi un vis în care să utilizezi şi următoarele secvenţe, extrase din textele propuse: întortocheate şi de încâlcite, lucruri minunate, gesturi domoale, somn greu.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unui titlu sugestiv;

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii;

– utilizarea naraţiunii, descrierii şi dialogului, ca moduri de expunere;

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate;

– utilizarea în text a cel puţin două figuri de stil învăţate.

Redactare pentru ambele compuneri (II şi III) – 14 puncte

Cele 14 puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textelor, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat (scriere despre textul literar, scriere imaginativă).

B. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Explicǎ utilizarea cratimei în structura: n-am 4 puncte

2. Exprimă-ţi opinia, într-un text de 3-4 rânduri despre felul cum străinii îşi dădeau bineţe, lucru evocat în textul A, 6 puncte

C. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)

1. Notează, din al doilea text, două cuvinte din câmpul lexical al elementelor naturii. 6 puncte

2. Precizează cum s-au format cuvintele subliniate: această ţărancă, astfel, împământenise, 6 puncte

3. Transcrie câte un verb pentru fiecare conjugare din textul B. 8 puncte

NOTĂ! Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total punctaj: 120 de puncte

Barem de corectare şi notare

VARIANTA I

A. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului – 16 puncte

1. un aspect 3p + 3 p 6 puncte

2. Explicǎ, într-un text de 3-4 rânduri, semnificaţia secvenţei: Dar ea făcea impresia că oficiază un cult, că se împărtăşeşte dintr-un mister. 10 puncte

II. Scriere despre textul literar (25 de puncte)

-evidenţierea a cel puţin două trăsături ale descrierii artistice evidente în textele date; 6p

-identificarea a cel puţin două imagini artistice din fiecare text; 6p

-comentarea semnificaţiei a două figuri de stil diferite, din fiecare text. 6p

– originalitate 7p

III. Scriere imaginativă – 25 de puncte

Alcătuieşte o compunere narativă, de cel puţin 25 de rânduri, despre o întâmplare reală sau imaginară din copilăria ta, în care să utilizezi şi următoarele secvenţe, extrase din textele propuse: întortocheate şi de încâlcite, lucruri minunate, gesturi domoale, somn greu.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unui titlu sugestiv; 5p

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii; 5p

– utilizarea naraţiunii, descrierii şi dialogului, ca moduri de expunere; 5p

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate; 5p

– utilizarea în text a cel puţin două figuri de stil învăţate. 5p

Redactare pentru ambele compuneri (II şi III) – 14 puncte

Cele 14 puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textelor, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat (scriere despre textul literar, scriere imaginativă).

B. Practica raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Explicǎ utilizarea cratimei în structura: n-am 2p + 2p 4 puncte

2. raspuns sumar 3 p, răspuns detaliat 6 puncte

C. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)

1. 3p + 3p

2. 2X3, T 6p

3. 2 X 4 T 8p

NOTĂ! Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total punctaj: 120 de puncte

VARIANTA a II-a

A. Lectura (80 de puncte)

I. Înţelegerea textului – 16 puncte

1. – un aspect 3p + 3 p 6 puncte

2. Explicǎ, într-un text de 3-4 rânduri, semnificaţia secvenţei: Dar ea făcea impresia că oficiază un cult, că se împărtăşeşte dintr-un mister. 10 puncte

II. Scriere despre textul literar – 25 de puncte

-evidenţierea a cel puţin două trăsături ale descrierii artistice evidente în textele date; 6p

-identificarea a cel puţin două imagini artistice din fiecare text; 6p

-comentarea semnificaţiei a două figuri de stil diferite, din fiecare text. 6p

– originalitate 7p

III. Scriere imaginativă (25 de puncte)

Alcătuieşte o compunere narativă, de cel puţin 25 de rânduri în care să relatezi un vis în care să utilizezi şi următoarele secvenţe, extrase din textele propuse: întortocheate şi de încâlcite, lucruri minunate, gesturi domoale, somn greu.

Pentru a obţine punctajul maxim, vei avea în vedere următoarele repere:

– formularea unui titlu sugestiv; 5p

– respectarea relaţiei dintre titlu şi conţinutul compunerii; 5p

– utilizarea naraţiunii, descrierii şi dialogului, ca moduri de expunere; 5p

– introducerea în compunere a tuturor structurilor indicate; 5p

– utilizarea în text a cel puţin două figuri de stil învăţate. 5p

Redactare pentru ambele compuneri (II şi III) – 14 puncte

Cele 14 puncte se acordă pentru respectarea regulilor de ortografie şi punctuaţie, aşezarea în pagină a textelor, utilizarea unui stil adecvat tipului de compunere indicat (scriere despre textul literar, scriere imaginativă).

B. Practica Raţională şi funcţională a limbii (10 puncte)

1. Explicǎ utilizarea cratimei în structura: n-am 2p + 2p 4 puncte

2. raspuns sumar 3 p, răspuns detaliat 6 puncte

C. Elemente de construcţie a comunicării (20 de puncte)

1. 3p + 3p

2. 2X3, T 6p

3 2 X 4 T 8p

NOTĂ! Se acordă 10 puncte din oficiu.

Total punctaj: 120 de puncte

prof. Popescu Ana-Cristina

 

Niciun comentariu »

Niciun comentariu până acum.

Feed RSS pentru acest articol.

Lasă un comentariu

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.