Indragostiti de poezie

Administrativ

15/01/2017

Volumul în format pdf

Ana-Cristina POPESCU

Reuniune

Teatru pentru copii

 

Unde să mă ascund?

 

Piesă într-un act

 

Decorul: O cameră mobilată.

Personajele: Grasul, Pitic, Săgeată, Chelu, Love, Time, Death.

 

Grasul se plimbă prin cameră.

Grasul: Unde să mă ascund? Trebuie să mă ascund. Dar unde? (Se apropie de dulap.) În dulap? (Deschide dulapul.) Nu! (Îl închide.) E prea vizibil. O să mă găsească. (Se apropie de pat și se pune pe burtă încercând să intre sub el.) Nu, nu pot să intru sub pat. Sunt prea gras. (Se apropie de masă.) Sub masă? (M-ar vedea imediat.) Poate e mai bine sub masă. Dacă mă vede încerc să alerg mai repede decât el. Nu, nu e bine! El este mult mai sprinten ca mine. (Se plimbă.) Unde să mă ascund? După sobă? (Se apropie de sobă.) Nu, nu e bine, mă pot arde. (Pune mâna pe sobă. O ridică, iar aceasta e foarte roșie.) M-am ars! (Se apropie de masă și introduce mâna în cana cu apă.) Ce bine e! (Se uită la mână și o introduce iarăși în cană.) În curând termină Săgeată de numărat și pornește în căutarea celor ce s-au ascuns. (Din culise se aude un glas.)

Săgeată: 199, 200. Gata! Cine nu e gata, îl iau cu lopata!

Grasu: Vine! (Aleargă spre sobă și se ascunde în spatele sobei.)

(Săgeată își face apariția în cameră și începe să caute. Deschide dulapul. Se uită sub masă, sub pat.)

Săgeată: O să vă găsesc! De Săgeată nu scapă nimeni! (Se apropie de lada pentru lemne și o deschide.) Aici te-ai ascuns, Pitic! Trebuia să-mi imaginez că preferi locurile mici. (Aleargă afară din cameră urmat de Pitic. După câteva momente se întoarce împreună cu Pitic.)

Săgeată: Ai pierdut. Următorul care ne caută ești tu.

Pitic: Poate ultimul o să salveze turma și ne mai cauți încă o dată.

Săgeată: Dacă ultimul este Grasul, nicio șansă. (Săgeată deschide frigiderul și își ia o prăjitură.)

Pitic: Ai crezut că s-a ascus cineva în frigider.

Săgeată: Dacă ar fi încăput, frigiderul era locul preferat al Grasului.

(Săgeată trage perdelele.)

Pitic: Chelu!

(Săgeată și Chelu aleargă spre ieșirea din cameră.)

Pitic: Mi-e scris să adorm și pe urmă să-i caut eu. Grasul nu o să salveze turma.

(Săgeată și Chelu se întorc în cameră. Toți trei se așează pe pat.)

Chelu: Unde s-a ascuns Grasu?

Săgeată: Prin mintea ta de Chel nu trece nicio ascunzătoare?

Chelu: Tu trebuie să-l găsești!

Săgeată: Nu uita că el poate să salveze turma!

Pitic: Grasu? Niciodată.

Săgeată: Să-l căutăm împreună. (Cei trei încep să-l caute prin cameră, în spatele dulapului, după pat etc. În cele din urmă părăsesc camera.)

 

Scena II

 

(Grasul apare din spatele sobei, dar matur, cu mustață și barbă.)

 

Grasul: M-am cam ars. Prea mult am stat ascuns în spatele sobei. Se așează obosit pe un scaun. Toată viața m-am ascuns. Dacă am stat ascuns, nu m-a lovit nicio primejdie. Săgeată și-a rupt piciorul încercând să patineze. Ce nevoie avea el să danseze pe gheață? Chelu s-a însurat cu o profesoară de geografie și acum numără munții și apele. Pitic s-a călugărit. Acum e izolat la un schit pe munte. Pe mine nu o să mă găsească nimeni.

(Se aude un glas.)

Love: Dragostea, Grasu! Dragostea bate la ușa ta!

Grasu: Dragostea! A venit Dragostea! Nu, e prea devreme. Trebuie să mă ascund. Nu trebuie să mă găsească. Pe toți cei găsiți i-a nenorocit. Acum au săracii grijă de grașii lor care toată ziua le cer luna și stelele, ba au început să le ceară și soarele. Nu se mai mulțumesc cu jucăriile de odinioară, ci le preferă pe cele mai sofisticate. (Se ridică de pe scaun și caută un loc unde să se ascundă. Se duce în spatele dulapului. Deschide dulapul. Intră sub masă. Încearcă să se ascundă în lada cu lemne.) Nu, nu e bine. Unde să mă ascund? (Se plimbă.) Tot soba. Ea m-a apărat de toate nenorocirile și m-a ars de fiecare dată. (Aleargă după sobă. În cameră apare Love.)

Love: Sunt eu, Love! Unde ești? (Niciun răspuns.) Unde te-ai ascuns? (Începe să-l caute.) De Love nu scapă nimeni. Niciodată n-a scăpat cineva de mine. În gaură de șarpe, dacă s-a ascuns, eu l-am găsit. (Caută.) Grasu! Sunt eu Love! Am venit să aduc lumină și fericire în viața ta! Când o să-mi simți căldura nu o să mă mai lași să plec. Grasu! (Caută.) Cei care au refuzat să mă cunoască s-au înfrățit cu singurătatea și dezamăgirea, iar clipa vieții lor a scânteiat degeaba. Grasu! Unde te-ai ascuns? (Se așează pe pat.) Zadarnic. Nu o să mă cunoască niciodată. Îi este teamă. Nu are încredere în el și se teme de mine, de mine cea care aduc mângâiere. Grasu! Niciun răsuns. Trebuie să plec. Acum este târziu. Toate își au timpul lor, și iubirea, și căsătoria, și copiii. Timpul lui a trecut. (Pleacă.)

 

Scena III

 

(Grasul apare din spatele sobei.)

 

Grasul: A plecat. Am scăpat. Acum sunt liniștit. Nicio suferință nu mă mai poate ajunge. (Se așează pe scun.) Ce bine este! Respir liniștit.

(Se aude un glas.)

Time: Grasu! Sunt eu, Time! Deschide ușa!

Grasu: Time! Ce vrea de la mine timpul? Trebuie să mă ascund pentru a scăpa de nenorocire. (Se ridică de pe scaun.) Unde? Unde să mă ascund? Soba? După sobă? (Aleargă după sobă. În cameră apare Time.)

Time: Grasu! Unde ești? Unde te-ai ascuns? (Se așează pe scaun și își sprijină coatele de masă dezamăgită.) Nici nu are rost să-l caut. Toate se fac la timpul lor. Am fost bolnavă ani de zile. Am îmbătrânit alergând prin spitale, iar acum la bătrânețe îl caut pe Grasu ca să recuperez ce am pierdut. Căsătoria se face atunci când florile luminează și păsările cântă, iar copiii apar când poți să zburzi pe lângă ei fără să te apleci sub povara neputinței. Cei care nu respectă timpul fiecărui lucru se împovărează cu neputință și amărăciune. O să plec! Mă duc să pictez flori și păsări. O să las în urma mea culorile. Culorile sunt semnul meu. Prin ele voi simți că nu am trăit degeaba. (Se ridică de pe scaun și părăsește camera.)

 

Scena IV

 

(Grasul apare din spatele sobei. Merge greu.)

Grasu: De data aceasta m-am ars rău de tot. Mă dor picioarele. Cred că am stat prea mult timp în umbra sobei. Cel puțin am scăpat de pericole. Ați văzut și voi cum m-au pândit? Fiecare dorea să mă găsească și să pună mâna pe mine, dar nu le-a mers. A știut Grasul unde să se ascundă. (Se așează pe pat.) Am obosit. Toată viața m-am ascuns și acum am obosit. (Se întinde pe pat.) Aș dormi puțin. (Un moment e liniște, pe urmă Grasul se ridică în șezut.) Am visat-o pe Death. Spunea că vine după mine. Până acum nimeni nu a scăpat de moarte, dar eu o să scap. Toată viața am știut să mă ascund. O să mă ascund și de moarte. Dacă o să scap și de moarte o să fiu fericit. O să pot să respir liniștit fără să mă mai ascund. Death e pe drum. Așa mi-a spus visul. Ea nu bate la ușă, nu își anunță vizita, dar o simți. O simți în picioare, în mâini, în ochi. Da, e aproape! Trebuie să mă ascund. Dar unde? Unde să mă ascund? Soba? Ce departe este! (Se ridică cu greutate din pat și pășește spre sobă aproape târându-se.) Ce departe e soba! Trebuie să mă ascund! Death nu are voie să mă găsească! Ce lung este drumul până la sobă! (Într-un final ajunge lângă sobă și se ascunde după ea.)

Din spatele sobei: Locul meu sigur!

(În cameră apare Death.)

Death: Eu sunt Death. Am venit după Grasu. Din copilărie s-a tot ascuns. A bătut vântul afară, el s-a ascuns. A început să plouă și să tune, el s-a ascuns. A răsărit soarele, el s-a ascuns. A înverzit iarba, el s-a ascuns. Au ruginit frunzele, el s-a ascuns. Acum frunzele au început să cadă și să înghețe, iar el crede că se poate ascunde de mine. Grasu! Nu răspunde, dar mă simte. (Se apropie de sobă. Se așează cu spatele pe sobă.)

Grasu: (Din spatele sobei.) O simt. Mă simte. E din ce în ce mai aproape. Soba nu mă mai apără. Unde să mă ascund? Și nu mai am putere.

Death: A sosit vremea. (Îl scoate pe Grasu din spatele sobei.)

Grasu: Mai lasă-mă puțin! Încă nu am simțit că trăiesc. Toată viața m-am ascuns. Nu i-am văzut nici bucuriile și nici tristețiile.

Death: E vina ta că nu te-ai bucurat de viață. Acum jocul s-a sfârșit. Ai stat ascuns toată viața și nu ai salvat turma.

Grasu: Death, ai milă!

Death: Ești mort!

(Death îl trage pe Grasu după ea. Părăsesc camera.)

 

Scena V

 

Pitic, Chelu și Săgeată intră în cameră.

 

Săgeată: Ai avut dreptate, Chelu! Nu am căutat după sobă. (Se apropie de sobă și se uită după ea.) E aici! Doarme!

Pitic: V-am spus că nu știe să se joace!

Săgeată: Hei, Grasu, trezește-te!

Grasu (ieșind de după sobă): N-am murit! Sunt tot copil! (Sare bucuros.) Sunt copil! N-am murit! Acum pot să mă bucur de viață!

(Toți prietenii se uită mirați la el.)

Chelu: Ce-ai pățit?

Grasu: Am adormit și am visat!

Săgeată: Și ne-ai stricat nouă jocul!

Grasu: Dar am învățat să mă joc.

Săgeată (către ceilalți): Să mergem! (Prietenii lui Grasu pleacă. Grasu rămâne singur și se așează pe podea.)

Grasu: Sunt copil! (Râde.) Și eu care credeam că s-a sfârșit totul. Sunt copil! (Sare în picioare.) E timpul să trăiesc cu adevărat. (Aleargă afară din cameră.)

În afara cercului

Piesă într-un act

 

Decorul: Un cerc. În interiorul cercului este desenat traseul de șotron. Lângă cerc, pe un scaun, stă un bătrân și privește. Copiii stau pe jos, în cerc, în jurul șotronului. Se ridică doar când le vine rândul la joc.

Personajele: Trei băieți, trei fete și un bătrân.

 

Băieții și fetele joacă șotron.

Băiatul 1 aruncă pietricica în căsuța cu numărul 1 și începe să joace, dar la întoarcere uită pietricica.

 

Fata 1: Ai greșit! (râd toți)

Băiatul 2: E rândul meu!

Fata 2: E rândul unei fete!

Fata 3: Al meu! (Ridică pitricica, o aruncă în căsuța cu numărul 1 și începe să joace. Când trebuie să arunce pitricica la căuța cu numărul 2, greșește.)

Băiatul 2: Ai greșit! E rândul unui băiat! (Ia pietricica și începe jocul, dar când trebuie să arunce pitricia în căsuța cu numărul 3, greșește.)

Fata 2: Acum e rândul unei fete! (Ia pietricia și începe jocul, dar când să ridice pitrica se dezechilibrează.)

Fata 1: Ai greșit! E rândul meu! (Ia pitricica dar o aruncă pe linie și nu poate să înceapă jocul.)

Băiatul 1: E rândul băieților!

Băiatul 2 (Se adresează celui de-al treilea băiat.): Tu nu joci?

Băiatul 3: Nu am mai jucat niciodată șotron.

Fata 1: Nu e greu! Încearcă!

Fata 2: Da, încearcă!

Toți: Încearcă!

Băiatul 3: O să încerc!

Băiatul 1: Poftim pietricica! Trebuie să o arunci în căsuța numărul unu.

Băiatul 3 ia pietricica și o aruncă în afara cercului.

Fata 1 (îngrijorată): A aruncat pietricica în afara cercului!

Băiatul 1: Nu știe să se joce!

Băiatul 3: V-am spus că nu știu să mă joc!

Fata 2: A încălcat regulile jocului!

Fata 3: E de rău!

Băiatul 2 (către al treilea băiat): Ai ieșit din joc!

Fata 1: Trebuie pedepsit! A mutat jocul în afara cercului. Acum cine va aduce pietricica în cerc?

Băiatul 1: Nu e bine să părăsim cercul. Dacă părăsim cercul jocul s-a sfârșit!

Băiatul 2: Să ne dăm mâinile! (Se prind de mâini, în timp ce băiatul al treilea îi privește nedumerit lângă prima căsuță a șotronului. Copiii încep să rostească un descântec.)

Toți, fără al treilea băiat: Joc, joc și iar joc, / unu a fost început, / doi în parte-a fost făcut, / de trei abia ne-am atins / și jocul de unul dintre noi a fost închis. / Pietricica am pierdut, / victoria nu am văzut, dincolo de cerc am fost trimiși, / de neatenția unuia dintre noi învinși. / Spune-ne tu, joc! / Pe care să-l aruncăm în foc? / Cine-n apă să fie alungat? / Cine de pământ mâncat? / Cine înghițit de vânt? / Joc de foc / Unu / Joc de apă / Doi / Joc de pământ / Trei.

Băiatul 3: Încetați!

Fata 3: Acum a întrerup descântecul!

Fata 1: E de rău!

Fata 2: Să-l alungăm din cerc!

Băiatul 1: Nu se poate! Dincolo de cerc e sfârșitul jocului!

Băiatul 2: Dar cineva trebuie să ne arunce pietricica de dincolo de cerc!

Fata 1: Așa este! Avem nevoie de pietricică ca să terminăm jocul!

Fata 2: Să-l sacrificăm!

Băiatul 1: Dar el ne-a spus că nu știe să se joace!

Băiatul 2: Noi l-am obligat!

Fetele: Da! Așa este!

Băiatul 3: Mă duc după pietricică!

Cei cinci copii: Nu! Nu este bine să părăsești cercul!

(Băiatul 3 pășește în afara cercului, se împiedică și cade lângă pietricică.)

Fata 1: A căzut!

Fata 2: Nu poate să ne arunce pietricica!

Fata 3: Ceva îl împiedică!

Băiatul 1: Jocul!

Băiatul 2: Nu-l putem termina! Mi-e somn! (Adoarme cu capul într-o căsuță.)

Fata 1: Și mie mi-e somn! (Adoarme!)

Ceilalți din cerc: Și mie, și mie mi-e somn! (Adorm toți cei din cerc.)

Bătrânul: Ai îndrăznit să calci regulile jocului și să părăsești cercul?

Băiatul 3: (Ia pietricica și o strânge și o privește.): Pietricica aceasta m-a salvat de cerc! Acum sunt liber să zbor, să ard, să plutesc. (Se ridică și aleargă fericit.)

Bătrânul: Ești condamnat la nefericire pentru că ai trișat ca să părăsești jocul și cercul!

Băiatul 3: Dar sunt fericit, foarte fericit!

Bătrânul: Ce este fericirea pentru tine?

Băiatul 3: Fericirea e libertate, eternitate, foc, apă, vânt, pământ!

Bătrânul: Ești pierdut!

Băiatul 3: Sunt o umbră ce zburdă de fericire! Sunt o nălucă pentru cei care nu știu că dincolo de cerc începe adevărata viață!

Bătrânul: Încă n-ai înțeles ce ți s-a întâmplat.

Băiatul 3: Mi s-a întâmplat un lucru bun. Uite! Pot să ating stelele! (Decorul: Stele lăsate să atârne la capătul unor sfori. Băiatul 3 aleargă printre stele și le atinge. Pierde pietricica.)

Bătrânul: S-a rătăcit! E gata!

Băiatul 3: Mereu mi-am dorit să ating stelele. Am desenat o mulțime de stele ca să le înțeleg chipul. Le-am numărat colțuriele! Unu, doi, trei, patru, cinci. Acum le ating.

Bătrânul: Nu înțelege ce i s-a întâmplat!

Băiatul 3: Văd! Acum văd!

Bătrânul: Ce vezi?

Băiatul 3: Stelele!

Bătrânul: Ce cauți?

Băiatul 3: Stelele! Mereu am căutat stelele și acum le-am găsit!

Bătrânul: După stele ai alergat când ai părăsit cercul?

Băiatul 3: Da, după stele! Pietricia era un motiv de evadare dintr-o pânză de păianjen. Pietricica! Unde e pietricica? Am pierdut pietricica!

Bătrânul: Ți-am spus că te-ai rătăcit!

Băiatul 3: Pietricica! (Se pune pe jos și se târăște căutând pietricica.)

Bătrânul: A pierdut-o! Nimeni nu mai poate găsi pietricica în afara cercului.

Băiatul 3: Ce dezordine! E atâta iarbă!

Bătrânul: Parcă erau stele!

Băiatul 3: Haos! Labirint!

Bătrânul: E pierdut! Nimeni nu e suficient de puternic ca să găsească pietricica în afara cercului.

Băiatul 3: Trebuie să o găsesc! (Se agață de o stea și se ridică. Cade iarăși. Caută. Plânge.)

Bătrânul: În acest haos o să-și petreacă eterniatea!

Băiatul 3: Pietricica mea!

Bătrânul: Toți cei care au părăsit cercul și nu s-au supus regulilor jocului au sfârșit astfel. Orice joc are regulile lui pe care dacă nu le respecți ești pierdut.

Băiatul 3: O floare! (Culege o floare de jos.)

Bătrânul: A găsit o floare în haosul acesta! Cum se poate?

Băiatul 3: O speranță!

Bărânul: E roșie!

Băiatul 3: Spune-mi floricia mea? / Unde s-a ascuns pietricica?

Bătrânul: Cum să-i răspundă floarea?

Băiatul 3: Poate dacă sap la a ta rădăcină / Pietricica mea o să vină. (Sapă cu mâinile și găsește pietricica.) Floarea mi-a adus pietricica!

Bătrânul: A încălcat din nou regulile jocului! Nimeni nu a putut să găsească până la el pietricica pierdută!

Băiatul 3: (Aleargă spre cerc. Încearcă să pășească în cerc, dar nu poate.)

Bătrânul: Din moment ce ai părăsit cercul, nu te mai poți întoarce!

Băiatul 3: Aruncă pietricica în cerc!

Bătrânul: A aruncat pietricica! E pierdut! Acum nu se mai poate întoarce în cerc niciodată.

(Copiii din cerc se trezesc.)

Copiii: Pietricica! Să începem jocul! (Băiatul 1 ia pietricia și începe jocul.)

Băiatul 3: Stelele! Sunt singur! Doar eu și stelele mele. (Ia o stea în brațe!)

Bătrânul: Poate ai obosit! Vino să te odihnești în locul meu!

Băiatul 3: Îmi dai voie?

Bătrânul: Te rog!

Bătrânul se ridică și băiatul îi ia locul.

Bătrânul: E timpul să mă retrag! Prea a fost greu cerul cu stele! (Pleacă.)

Băiatul 3: Să te întorci repede!

Bătrânul: Tu ai încălcat regulile jocului! Acum stelele sunt ale tale.

Băiatul 3: Câte stele, Doamne! Doar eu cu jocul meu și stelele mele!

Niciun comentariu »

No comments yet.

RSS feed for comments on this post. TrackBack URL

Leave a comment

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.